Dumnezeu a închis ușa (Geneza 7)

 

A venit ziua când Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Intră în corabie!” Și Noe a intrat în corabie, el și familia lui, și câte o pereche din fiecare fel de animale. Apoi Dumnezeu Însuși a închis ușa în urma lor. Nimeni nu mai putea ieși și nimeni nu mai putea intra. Ușa a fost închisă, închisă pentru totdeauna.

Apoi a venit judecata. A plouat timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți într-o măsură fără precedent. Ce s-o fi întâmplat pe pământ în acel timp! Cât de mult trebuie să fi crescut frica și teroarea, lipsa de speranță și disperarea pe zi ce trecea! „Dacă am fi...!” Dar era prea târziu. Dumnezeu încuiase ușa.

Și în interiorul corăbiei? Acolo domnea pacea, încrederea și siguranța. Acolo era siguranță deplină – și o fereastră către cer: o vedere în sus către Dumnezeu, Judecătorul, care totuși a acționat cu bunătate și har față de cei dinăuntru.

Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre „înăuntru” și „afară” în mai multe locuri, inclusiv cu privire la noi astăzi. „Afară” sunt toți cei care nu L-au acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. „Înăuntru” sunt toți cei care au venit la El cu păcatele lor și au primit iertare și viață veșnică.

Cărui grup îi aparții?

Dumnezeu a închis ușa. Ușa harului se va închide și ea într-o zi. Aceasta se va întâmpla în curând. Atunci nu vei mai putea fi mântuit.

Dumnezeu a închis ușa. A venit judecata. Doar Noe a fost mântuit. El crezuse în Cuvântul lui Dumnezeu. Mișcat de frică, el construise arca.

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Faptele Apostolilor 4.12

Să cunoaștem noi prieteni mici (16)

Bunicul povestește mai departe

 

Bunicul Damian a continuat să le povestească Cristinei și Sofiei povestea lui Alex și a puilor:

Alex a fugit din casă și a văzut că micul coteț de găini arsese din temelii. Bunica lui venise după el.

„Acolo s-a ascuns găina bătrână”, a spus ea, arătând spre un colț. „Nu știu de ce nu a fugit pur și simplu.”

Dar ce se vede? Alex a făcut un pas mai aproape. Ceva se mișca! Da, acum îl vedea: un pui se târa afară din nișă. Mai întâi unul, apoi doi, apoi toți cinci.

„Uite, bunico!” a exclamat Alex, plin de bucurie.

„Ce dragoste de mamă!” a exclamat bunica. „Găina i-a adunat pe toți sub aripile ei când a simțit pericolul. De aceea nu a fugit. S-a sacrificat pentru a-și proteja puii.”

Cu grijă, a adunat puii și i-a dus înăuntru. „Aceasta îmi amintește de Isus”, i-a spus bunica lui Alex gânditoare în timp ce pregătea o cutie de pantofi pentru pui.

„De ce îți aduce aminte de Isus?” a întrebat Alex.

„Ei bine, Isus a murit pe cruce – dar nu în zadar. Așa cum găina și-a salvat puii, Isus, prin moartea Sa, a făcut posibil ca noi să fim mântuiți.”

„De ce am nevoie să fiu mântuit?” Bătrâna și-a pus mâna pe umărul nepotului ei.

„Trebuie să fim mântuiți de pedeapsa lui Dumnezeu. Noi o merităm pentru răul pe care fiecare dintre noi l-a făcut. Domnul Isus, care nu a făcut niciodată nimic greșit, a luat de bunăvoie pedeapsa noastră asupra Lui pe cruce. El a murit pentru noi, pentru că ne iubește atât de mult.

Dar Isus nu a rămas în mormânt. A treia zi a înviat. Acum Dumnezeu poate ierta tot răul tuturor celor care cred în Isus. Oricine aparține lui Isus va fi într-o zi cu Dumnezeu în cer pentru totdeauna.”

 

Isus vrea să te mântuiască!

Ora pentru copii

 

Cei mici sunt rugați să deseneze pe o foaie de hârtie cum își imaginează că este locuința lui Dumnezeu. Cei care îi supraveghează sunt nerăbdători să vadă ce va rezulta din creativitatea copiilor. După un timp, copiii își prezintă lucrările de artă. Firește, totul strălucește puternic și este viu colorat când vine vorba de locuința lui Dumnezeu. Dar... un băiat a desenat ceva care arată ca o grămadă de moloz. Locuiește Dumnezeu acolo? La ce s-a gândit? Băiatul explică: „Aceasta este o inimă frântă! Și acolo locuiește Dumnezeu!”

Adulții nu spun nimic, rămân pe gânduri. Băiatul are dreptate! Dumnezeu nu locuiește doar în cer, ci este foarte aproape de cei ale căror suflete sunt smerite și ale căror inimi sunt obosite.

Loial în orice timp: Creștini credincioși prigoniți (8)

 

Ce poți face tu

   Mulți creștini din alte țări sunt batjocoriți, excluși, persecutați sau chiar amenințați, pentru că cred în Isus. Și totuși, ei rămân tari în credința lor – cu puterea pe care Dumnezeu le-o dă.

   Poate te întrebi: „Ce pot face eu pentru ei?” – Poți face ceva: roagă-te pentru ei!

   Dumnezeu îți ascultă rugăciunile. Și El poate schimba inimile – așa cum a făcut cu Michael, Maryom sau Philip.

 

„Rugați-vă unii pentru alții!” (Iacov 5.16)

Loial în orice timp: Creștini credincioși prigoniți (7)

 

Părintele Douglas în Irak

Încurajare pentru refugiați

 

   Părintele Douglas a locuit o perioadă în Bagdad, capitala Irakului. Acolo, ca creștin, trăia în pericol permanent. A supraviețuit mai multor atentate – chiar și în timpul unei slujbe religioase a fost lovit de o grenadă! El spunea: „Am auzit-o zbârnâind – dar am cântat mai tare.”

   Odată, a fost răpit pe stradă și maltratat grav. „Nu sunt un erou”, a spus Douglas. „Chiar și luni mai târziu, mă trezeam din coșmaruri. Dar în acea perioadă grea, Dumnezeu a fost alături de mine.”

   Mai târziu, Douglas a fugit împreună cu alți creștini în nordul Irakului. Acolo s-a ocupat de oamenii care fugiseră de gruparea teroristă „Statul Islamic” – mulți dintre ei fiind creștini. El le-a înțeles suferința – pentru că și el a trecut prin multe. Și tocmai de aceea i-a putut mângâia și încuraja.

Loial în orice timp: Creștini credincioși prigoniți (6)

 

Lee în Coreea de Nord

O discuție cu consecințe

 

   Coreea de Nord este una dintre cele mai periculoase țări pentru creștini. Acolo este interzis să crezi în Isus sau chiar să vorbești despre El. Cine o face totuși, este pedepsit sever.

   La piață, un negustor i-a șoptit unui bărbat pe nume Lee: „Crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El te iubește și pe tine. Dacă mulți vor crede în El, poate că odată va fi lumină în țara noastră întunecată.”

   Însă un informator a auzit conversația și i-a trădat pe cei doi. Lee a fost arestat și trimis într-un temut lagăr de muncă. Acolo trebuia să muncească zi și noapte. Foamea, frigul și pedepsele caracterizau viața. Mulți mureau acolo.

   Lee a supraviețuit – la limită. Când a fost eliberat, bolnav și înfometat, a fugit în China. Acolo a aflat mai multe despre Isus și a ajuns la credință.

   Deși creștinii sunt persecutați în Coreea de Nord, există încă mulți credincioși în secret. Credința în Isus Hristos nu poate fi distrusă!

   Creștinii din Coreea de Nord spun mereu cât de recunoscători sunt că alți creștini se roagă pentru ei – roagă-te și tu!

Loial în orice timp: Creștini credincioși prigoniți (5)

 Philip în Sudanul de Sud

O lumina în închisoare

 

   Philip este originar din Sudanul de Sud. Acolo este multă suferință, deoarece în țara sa domnește războiul. Philip lucrează la o organizație umanitară. El ajută oamenii care sunt răniți sau au nevoie de medicamente. În acest context, el are contact și cu organizații creștine cu angajați din străinătate – iar acest lucru îi va fi fatal.

   Într-o zi, Philip a fost arestat și acuzat că este în colaborare cu creștinii. A fost închis într-o închisoare mică și urât mirositoare. Mulți ar fi disperat în acea situație. Dar Philip a rămas puternic în credință.

   În închisoare se aflau în special musulmani. Când unii dintre ei s-au îmbolnăvit din cauza mâncării stricate, Philip a avut grijă de ei. S-a rugat împreună cu ei – și ei s-au însănătoșit. Bărbații și-au dat seama că acest creștin avea intenții bune față de ei. Au devenit curioși și au vrut să afle mai multe despre credință.

   Când Philip a fost eliberat după nouă zile, își făcuse prieteni în închisoare. Unii dintre bărbați au început să creadă în Isus. Philip le-a adus speranță – chiar în închisoare.

 

   Dar tu? Ai vreun coleg de clasă care nu te place și îți arată aceasta? Atunci începe să te rogi pentru el!

Tot așa să lumineze și lumina voastră…

 

Tot așa să lumineze și lumina voastră…

Matei 5.16

Termometrul

 

   Acum câteva zile, poștașul a adus un mic pachet. Un prieten de-al nostru i-a trimis tatălui meu un termometru de cameră frumos de ziua lui. O idee bună!

   Am găsit curând un loc potrivit pentru el. După câteva zile, însă, am observat următorul lucru: coloana de mercur era întreruptă. Cum aș putea reconecta cele două părți?

   Am ținut termometrul în ambele mâini pentru a-i da din temperatura corpului meu. Și, curând, coloana de mercur a rămas fără goluri, conexiunea fiind restabilită.

 

   Dacă observăm că un alt credincios nu se mai bucură de părtășia cu Domnul Isus, că legătura practică a vieții, părtășia adevărată, autentică, este perturbată sau chiar întreruptă, atunci ar trebui să-l ajutăm mijlocind pentru el. Putem ajuta pe cineva numai într-un duh al unei iubiri calde și sincere. Domnul Isus dorește ca această părtășie practică cu El a celor ce Îi aparțin Lui să fie întotdeauna neîntreruptă. Dacă intervine ceva între El și noi, Domnul Isus Se străduiește să o restabilească. Și pentru aceasta Îi place să-i folosească pe cei din jurul nostru.

   Dacă vrem să-i ajutăm pe cei din jurul nostru care încă nu-L cunosc pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor să-L găsească, atunci noi înșine trebuie să fim creștini integri, neîmpărțiți.

   Ești un "termometru bun" care oferă citiri precise? Se pot baza cei din jurul tău pe tine?

Să cunoaștem noi prieteni mici (15)

 

Găina și puii ei

 

- Bunicule?, se vaită Cristina. Nu este în cea mai bună dispoziție pentru că a plouat toată ziua și ea și Sofia nu pot merge pe afară.

- Stai să ghicesc! Bunicul zâmbește. Le toarnă un pahar de suc. Probabil vreți o poveste, nu-i așa?

- O, da!, răspund fetele la unison. Din fericire, bunicul Damian are întotdeauna o poveste pregătită. El povestește:

Alex avea 12 ani și își vizita bunicii în fiecare an în timpul vacanței de Paște. Bunicii aveau o fermă. Acolo erau întotdeauna multe de făcut: de hrănit vițeii, de muls vacile și de îngrijit pisicile.

Alex iubea cel mai mult găinile. O găină mai bătrână scosese pui cu o săptămână înainte: cinci puișori drăguți, cu pene pufoase și ciocuri mici. Se împleticeau în spatele mamei lor toată ziua. Cloșca nu-și pierdea niciodată puii din vedere. Era interesant de văzut cum mama își veghea micuții. Dacă unul dintre ei se îndepărta prea mult, găina îl aducea cu o împingere drăgăstoasă a ciocului.

Alex alerga în fiecare dimineață la coteț să vadă puii. Dar într-o dimineață, bunica lui părea tristă. I-a spus lui Alex: „S-a întâmplat ceva aseară.”

Alex a simțit din vocea ei că nu era un eveniment plăcut. Bunica a continuat: „Aseară a fost un incendiu la ferma noastră. Din fericire, focul a fost stins repede. Dar nu am putut salva cotețul de găini.”

„Și ce s-a întâmplat cu puii?”, a bâlbâit Alex. Bunica lui l-a mângâiat pe păr. Găinile ouătoare tinere au fost suficient de rapide ca să scape. Dar bătrâna găină cu puii ei nu a reușit!

Dumnezeu are grijă de tine!