De mai multe
ori, unchiul Carol i-a spus nepotului său să nu ia de zgardă câinele. Dar
Petrișor nu a ascultat. Două săptămâni a respectat cuvântul unchiului său, dar
apoi s-a împrietenit cu animalul, încât a uitat toate îndrumările.
Când unchiul și
nepotul au vrut să meargă la plimbare cu câinele, animalul și Petrișor au
alergat în goană pe trepte în jos spre ușa de la intrare. Unchiul, care încă
își închidea nasturii la jachetă, a venit puțin mai târziu în urma lor. Nu
ajunsese la mijlocul treptelor, când auzi un zgomot puternic. Speriat alergă
pentru a vedea ce s-a întâmplat.
Cei doi stăteau
foarte speriați: câinele, pentru că i s-a părut că-i cade tavanul pe cap, și
Petrișor, care aștepta pedeapsa. Ce se întâmplase?
În ciuda
interdicției, Petrișor a vrut să-i pună câinelui zgarda. Astfel a prins de
zgardă fără atenție și a tras cu putere. Nu a observat deloc că zgarda s-a
prins într-o scândură sprijinită de peretele holului. Prin smucitura puternică,
scândura a fost răsturnată și s-a izbit cu putere de fereastra de la trepte.
Acum se vedeau două fisuri prin sticla ferestrei.
- Du-te sus!
spuse supărat unchiul. Vorbim împreună când mă întorc de la plimbare.
Speriat,
Petrișor se strecură înapoi în locuință. Acum amenința pedeapsa, de asta era foarte
sigur. A trebuit să i se întâmple așa ceva exact în vacanță!
Când unchiul a
revenit după o jumătate de oră, Petrișor era ascuns după ușa de la sufragerie.
- Hai încoace,
spuse unchiul Carol și îl luă de mână. El se așeză pe marginea fotoliului și îl
trase pe copil la sine. Poți să-mi explici, de ce s-a spart geamul?
- Pentru că am
fost neascultător, a șoptit Petrișor.
Unchiul său
aprobă.
- Este adevărat.
Nu ți-am interzis să pui zgarda câinelui?
- Ba da... de
mai multe ori, a trebuit să recunoască Petrișor.
- Atunci nu ai
ascultat, este adevărat?
- Da.
- Și meriți deci
pedeapsa?
Băiatul dădu din
cap fără să scoată un cuvânt.
Unchiul tăcu un
timp.
- Știi ceva,
Petrișor, hotărî el, pentru că ai admis totul fără să minți, te iert și nu
primești nicio pedeapsă. Dar promite-mi, că de acum încerci să fii ascultător.
Ușurat, Petrișor
încuviință.
- Dar trebuie
să-I spun acest lucru și Domnului Isus, adăugă el gânditor.
Auzind aceasta,
unchiul Carol se bucură mult.
- Hai să facem
aceasta împreună, ca totul să fie în regulă, spuse el, și amândoi
îngenuncheară.