Planificarea turului

 

   Masa este golită într-o clipă. Acum, John are în sfârșit loc să-și întindă harta cea mare de drumeții pe masă. Bunica Betsy nu se poate abține să nu zâmbească. Arată amuzant modul în care copiii își întind capul deasupra hărții.

   - Păcat că nu poți veni cu noi, bunico, spune Mandy.

   - Nu-i nimic. Voi știți că eu nu pot merg prea bine pe jos, spune bunica.

   - Parcul farului este imens, se minunează Dick.

   - Da, aceasta este parcarea de unde începem drumeția, explică John și apoi își mișcă încet degetul mai jos. Pe drumul spre casă o luăm pe această cale. Este cel mai scurt drum spre far. Acolo putem face un picnic și ne putem uita la far.

   - Te-ai gândit foarte bine la toate, John, spune bunicul Flint. El cunoaște deja parcul. Poteca trece prin pădurea de brad Duglas. Vă va plăcea, desigur.

   - Chiar avem nevoie de o busolă? – Dick a luat busola în mână. Putem oricând să ne uităm pe hartă unde ne aflăm.

   - Da, este posibil, explică John cu răbdare, dar fără busolă te poți pierde în pădure chiar și cu o hartă. Pentru că nu știi în ce direcție trebuie să mergi.

   - Este ca și cum ai citi Biblia în fiecare zi, dar ai uita să vorbești cu Dumnezeu. Avem nevoie de amândouă – Biblia și rugăciunea – pentru ca Dumnezeu să ne călăuzească, spune bunicul și bate din palme:

   - Să mergem, ne așteaptă un tur mare!

 

Pune literele de mai jos în ordine și vei afla ce face Dumnezeu!!

   D Ă A M G E U R N U Z E C N U I U E

  ascultă

La far!

 

   În următoarele luni, la finalul lor, poți citi o întâmplare cu Dick (10 ani), Mandy (9 ani) și John (15 ani) Flint. Sunt trei frați: doi băieți și o fată. Ei își petrec vacanța la bunicii lor, Joshua și Betsy Flint, care locuiesc la marginea unui parc național.

 

   - John, ai timp să mă ajuți să strâng masa mai târziu?, întreabă bunica Betsy înainte de a lua ultima înghițitură de ceai din vechea și frumoasa ei ceașcă.

   - Nu, bunicul mi-a spus să pregătesc totul pentru tur, răspunde John și ia o înghițitură de suc de portocale. Dick și Mandy te pot ajuta cu siguranță.

   La început, cei doi vor să comenteze, dar apoi tac. Ei știu că astăzi vor merge într-o excursie cu bunicul și vor face o drumeție prin parcul farului.

   Bunicul Flint intră și ia o înghițitură de cafea din ceașca sa. A încărcat deja mașina.

   - Am uitat ceva important, spune el făcând cu ochiul.

   Mandy, care astăzi a mâncat doar fulgi de porumb cu lapte, înțelege imediat:

   - Să citim din Biblie.

   Copiii știu acest lucru. Bunicul și bunica îi lasă să citească cu voce tare, pe rând. Astăzi este rândul lui Dick. Își dă la o parte farfuria gri și citește: „Isus le-a vorbit din nou și a zis: Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12).

   Înainte de a se ridica de la masă, bunicul spune o scurtă rugăciune. Îi cere lui Dumnezeu să îi protejeze și să le dea multă bucurie.

   Biblia este o carte foarte veche – de fapt, o colecție de 66 de cărți. Ea are două părți: „Vechiul Testament” și „Noul Testament”. Dumnezeu a pus oameni credincioși să scrie Biblia. Viața lui Isus se află în Noul Testament.

   Biblia este cea mai importantă carte de pe pământ!

   Cine pe ce loc a stat la masa de la micul dejun? Conectează fiecare nume (bunica, bunicul, John, Dick, Mandy) cu locul corect!

 

Bufnița polară – echipată minunat de Dumnezeu

 

   În acest moment, un satelit orbitează în jurul Pământului, urmărind câteva sute de bufnițe polare. În acest scop, pe spatele animalelor este atașat cu grijă un rucsac transmițător. Dar care este scopul? Oamenii de știință au multe întrebări cu privire la aceste minunate păsări create de Dumnezeu. – Este specia lor amenințată de dispariție? Unde zboară și pentru cât timp?

   Bufnița polară locuiește în cele mai nordice regiuni ale pământului, cum ar fi Groenlanda sau Canada, deoarece este perfect echipată de Dumnezeu pentru o viață în gheață și frig. Bufnițele polare trăiesc în zone numite tundră (care sunt zone foarte goale și netede). Iarna preferă locurile unde vântul spulberă zăpada, în timp ce primăvara se stabilesc pentru a se reproduce în locuri unde zăpada se topește rapid.

   Pentru a putea zbura, Dumnezeu a creat bufnițele cu aripi mari și puternice, dar pe care le pot folosi și pentru a se apropia în liniște de prada lor. Pentru a-și prinde prada (mâncarea lor preferată sunt lemingii), au gheare ascuțite cu care își prind mâncarea dintr-o lovitură. Cu urechile lor mici și abia vizibile, bufnițele pot percepe chiar și cele mai slabe sunete din mediul înconjurător, motiv pentru care pot vâna chiar și pe întuneric.

   Este periculos să ne apropiem de o bufniță polară. Aceste păsări puternice sunt capabile să doboare un bărbat. Ele sunt deosebit de sensibile atunci când simt un pericol pentru puii lor. Primăvara, o femelă poate depune până la 14 ouă. În timpul incubației, masculul asigură hrana femelei până la ieșirea primului pui, după 32 de zile. La fiecare două zile, un alt pui se naște până când cuibul este plin de bufnițe polare. De-a lungul verii, părinții își petrec timpul hrănindu-și și protejându-și puii până când aceștia pot să se descurce singuri.

   Nu-i așa că bufnița polară este un animal fascinant? Ce-ar fi să-i spui unui prieten despre acest animal special? Atunci vei fi ca regele David care a spus:

   „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui” (Psalmul 9.1).