Ultima seara petrecută împreună

   Zilele de vacanță alături de bunicul Joshua și bunica Betsy au trecut ca în zbor. Astăzi, John, Dick și Mandy trebuie să-și ia rămas bun. Nu este de mirare că toată lumea este într-o dispoziție deprimată.

   Sunetul unui motor pe alee îi atrage atenția lui Dick.

   - Jeremy!, strigă el și aleargă afară. Pădurarul coboară din jeep. În mână ține o cutie mică de carton, pe care o așază pe acoperișul mașinii.

   - Mai întâi trebuie să vă arăt ceva, spune misterios Jeremy și își scoate telefonul mobil din buzunar. Jeremy lasă să ruleze un film.

   - Ratonul William!, oftează Mandy fără suflare. Filmul îl arată pe colegul lui Jeremy deschizând cutia-capcană și țuști! – chiar trebuie să te uiți cu atenție, pentru că ratonul fuge ca un fulger și dispare în Pădurea Marelui Urs.

   - Mulțumesc, Jeremy! Ești foarte drăguț!, spune Dick.

   - Stați puțin, răspunde Jeremy, scoțând mai întâi ceva moale din cutie. Aceasta este pentru tine, Mandy!

   - Un raton ca jucărie de pluș! Îți mulțumesc, Jeremy!

   - Dick, uite o lanternă pentru tine.

   - Ce frumoasă este!, se bucură Dick și ia lanterna în mână.

   - John, pentru tine! – și pădurarul îi întinde o carte băiatului. Se numește Animalele sălbatice din Canada.

   - Mulțumesc, Jeremy!

 

Ce scrie pe noua lanternă a lui Dick? Asamblează corect cuvintele de mai jos!

 

face    

viața

Isus

luminoasă

ta

 

_ _ _ _   _ _ _ _   _ _ _ _ _   _ _   _ _ _ _ _ _ _ _ _!

 

Isus este singura cale spre Dumnezeu!

 

Biblia

 

   De când ratonul nu mai este în casă, familia Flint este într-o dispoziție ciudată. Abia când cina delicioasă este pe masă, copiii par din nou puțin mai fericiți. În acea seara este pizza făcută în casă și fiecare poate alege între trei feluri.

   Bunicul preia în această seară citirea cu voce tare a Bibliei. El a pregătit un bilețel pentru fiecare copil.

   - Biblia este cartea lui Dumnezeu. De aceea, ea este cea mai importantă carte de pe pământ, explică bunicul Flint. Astăzi vreau să vă citesc un verset care compară Biblia cu ceva. Trebuie să ascultați cu atenție și apoi să completați cele două spații libere, bine?

   Bunica împarte pixuri și bilețele de hârtie.

   - Știți, copii, explică bunicul când toți au terminat, zilele trecute am învățat că Isus este Lumina lumii și că noi trebuie să strălucim pentru El. Cel mai bun mod de a face aceasta este să citim Biblia în mod regulat. Ea este ca o lampă strălucitoare care ne arată calea cea bună pentru viața noastră. Prin intermediul ei, Dumnezeu vrea să ne arate ce este mai bine pentru noi și cum Îi putem fi pe plac.

 

Poți să-i ajuți pe copii să completeze bilețelul?

o a d l o u i ă c n e ă l m n

„Cuvântul tău este

_   _ _ _ _ _ _ _

pentru picioarele mele și

_   _ _ _ _ _ _

pe cărarea mea”

(Psalmul 119.105).

 

Când Îi facem bucurie lui Dumnezeu suntem fericiți!

 

Devenind o furnică

 

   Cum poți avertiza o colonie de furnici din mușuroiul său despre un buldozer care se apropie? Poți să strigi ceva către micile animăluțe? Poți să le scrii sau să le trimiți un mesaj digital? Nu, bineînțeles că nu! Ar trebui să devii o furnică pentru a putea să le spui, „în felul furnicilor”, ce se întâmplă. Cel mai bun mod de a comunica cu furnicile este să fii tu însuți o furnică.

   Tot așa este cu Dumnezeu și cu oamenii: Dumnezeu a devenit Om – în Isus Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a smerit și a venit la noi pentru a ni-L arăta pe Dumnezeu și pentru a săvârși cel mai mare act salvator pentru noi: Isus a murit, pentru ca noi să ne putem împăca cu Dumnezeu.

   Imaginea furnicilor mă ajută să-mi fac o idee despre cât de jos S-a umilit Domnul Isus când a venit din cer pe pământ. Iar dacă Dumnezeu a devenit Om, aceasta este o „coborâre” mult mai mare decât dacă un om ar deveni furnică.

 

Rădăcini de copac

 

De ce au nevoie copacii de rădăcini?

Rădăcinile oferă copacului suport. Ele îl protejează atunci când vântul îl zguduie – sau atunci când animalele sau oamenii îi fac rău plantei. Pentru copaci, rădăcinile sunt ca o ancoră pentru navă. Dar aceasta nu este singura lor activitate. Rădăcinile alimentează planta cu apă și substanțe nutritive. Numai în acest fel, copacul poate da frunze și fructe.

 

Vrei să prinzi rădăcini aici?

Ai auzit vreodată pe cineva spunând aceasta? Înseamnă că cineva stă mult timp într-un loc sau se mișcă foarte încet. Sau oamenii vorbesc despre „rădăcinile lor”. Se referă atunci la strămoșii sau la patria lor. Deci este vorba despre de unde provin sau unde au crescut.

 

Rădăcina verticală pentru viața ta

Mai există ceva care poate fi comparat cu o rădăcină. Aceasta este credința în Domnul Isus. Când Îl accepți pe Isus Hristos ca Mântuitor al tău, ai o rădăcină verticală adâncă, să spunem așa. Dacă un copac are rădăcini adânci, o furtună nu-l poate afecta atât de mult. Poate că arborele va fi afectat puțin, dar datorită ancorării sale puternice în pământ, el va rămâne în picioare.

Pot exista furtuni și în viața ta: de exemplu, o problemă la școală (cum ar fi hărțuirea) sau o boală. Dar dacă ți-ai încredințat viața lui Isus, ești ferm înrădăcinat în El prin credință. Dacă aparții Domnului Isus, nicio furtună – oricât de puternică ar fi – nu te poate despărți de El.

 

Fii o rădăcină sub formă de inimă!

Ce rădăcini ai? – Este frumos dacă ești o rădăcină sub formă de inimă. Se numesc așa, deoarece rețeaua rădăcinii arată adesea ca o inimă în secțiune transversală. Cei cu o rădăcină sub formă de inimă au rădăcini adânci la o vârstă fragedă și dezvoltă treptat o rețea densă de rădăcini. Sunt bine aprovizionați cu apă și pot rezista furtunilor vieții.

 

Biblia spune: „așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; ... având rădăcina și temelia puse în dragoste” (Efeseni 3.17). Trăiește Domnul Isus în inima ta și Îl iubești?

Și încă ceva: un copac nu poate să prindă rădăcini în două locuri în același timp, ci doar într-un singur loc. Așa este și cazul tău. Dă-I toată inima ta Domnului Isus! Atunci vei fi ca pomul descris în cartea Ieremia: „El (fiecare care se încrede în Dumnezeu) este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod” (Ieremia 17.8).