Bunicul și bunica sunt în vizită. Ei locuiesc mai departe. De aceea stau tot weekend-ul. Și de fiecare dată când vin bunicii, îi aduc lui Louis o surpriză. De data aceasta este o pungă mică. Strălucește albastru deschis și este legată cu un șnur portocaliu.
- Uită-te înăuntru, îl încurajează bunicul pe nepotul său.
Repede, Louis deschide șnurul și se uită în pungă. Ciudat – înăuntru se află o altă pungă.
- Trage, spune bunicul.
Louis trage de țesătura albastră. O altă frânghie cade din pungă pe podea. Louis se apleacă și o ridică. Se uită întrebător la bunicul. Bunicul îi explică:
- Acesta este un zmeu – un zmeu mic. Nu are nevoie de bețe. Trebuie doar să legăm frânghia de el și să-l lăsăm să zboare. Bunica a spus că este cadoul perfect pentru luna octombrie.
Bucuros, Louis sare în brațele bunicului.
- Mai încet, băiete!, râde bunicul.
- Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!, strigă Louis. Un cadou minunat.
- Să-l încercăm împreună?, propune bunicul.
Louis dă din cap cu entuziasm și țopăie în hol. Într-o clipită s-a îmbrăcat singur. Își ia și cizmele de cauciuc și stă așteptând cu nerăbdare la ușa de la intrare.
- Noi nu suntem atât de rapizi, râde bunicul și își ia încet haina călduroasă din cuier. Bunica își pune și ea geaca și întreabă:
- Ești gata să lași să zboare noul tău zmeu? Louis dă din cap.
În spatele casei, bunicul își ajută nepotul să atașeze frânghia la zmeu. Face un nod și îl verifică apoi. Bunica ține zmeul strâns. Louis derulează cu grijă frânghia câțiva metri și merge cu bunicul mai mulți pași înapoi până când frânghia este întinsă. Bunica ține zmeul deasupra capului.
- Îi dau drumul la următoarea rafală de vânt!, îi strigă bunica. Louis își ține respirația. Și apoi – bunica îi dă drumul. Zmeul alunecă în vânt. Este atât de frumos!
Louis apucă strâns frânghia cu ambele mâini. Vântul trage de zmeu și îl face să zboare pe cer. Bunica bate din palme. Dar, deodată, nu mai bate vântul și zmeul aterizează în măr.
- Vom încerca din nou, îl încurajează bunicul pe nepotul său. Împreună, bunica și bunicul trag frânghia din copac. Iar bunica împinge din nou zmeul, pentru ca acesta să poată zbura pe cer.
Dar, de fiecare dată, frânghia se încurcă în măr. Bunicul și bunica au multă răbdare. Dar încet-încet Louis se satură.
- Vânt prost, mormăie el.
- Acum ești nerecunoscător, Louis!, îl mustră bunica.
- Nu-mi place deloc.
- Nici mie, se gândește bunicul. Nu este vina vântului!, spune bunicul cu răbdare. Și dacă n-am avea vânt, ai fi mormăit. Zmeul nu poate zbura fără vânt.
- Știu aceasta, spune Louis. Dar ar trebui să sufle altfel.
- Vremea nu ne poate împlini tuturor dorințele, Louis! Vântul este important. El împrăștie semințele plantelor. Și aduce ploaie sau aer cald și soare. El face ca norii să se miște pe cer. Și zmeii să zboare.
- Și din când în când zboară într-o direcție care nu ne place, adaugă bunica. Cocoșul de vânt de pe acoperișul șopronului tatălui scârțâie tare.
- Uite, astăzi vântul vine dinspre nord și suflă spre sud, îi explică bunicul. Aici, în grădină, ar fi mai bine pentru zmeul tău dacă ar veni dinspre est, sud sau vest.
Louis nu mai are chef de nimic. Bunicul ia zmeul și îl împăturește. Louis înfășoară frânghia, dezamăgit. Bunicul îl ajută și îi spune:
- Nici mie nu-mi plac toate lucrurile. Uneori nu-mi place direcția în care mă trimite Dumnezeu. Credem că noi știm mai bine decât El. Dar Dumnezeu are întotdeauna dreptate.
- Vom încerca din nou mâine, propune bunica. Zmeul a zburat atât de frumos. Nu crezi?
Louis se gândește puțin, apoi dă din cap – de fapt, chiar s-a distrat foarte mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu