Obiceiuri

 

   Vorbim adesea despre „puterea obișnuinței”. Suntem oare conștienți de măsura în care această „putere” ne poate determina vorbirea și acțiunile?

   Cum apare un obicei? Ei bine, dacă folosim o expresie în mod repetat, s-ar putea să o memorăm și să o folosim în ocazii potrivite și nepotrivite. Dacă ne trezim în mod regulat la ora cinci, cu siguranță că în curând nu vom mai avea nevoie de un deșteptător la ora cinci. Așadar, ceea ce facem în mod repetat exercită curând o anumită influență asupra noastră, astfel încât uneori ne costă un efort să nu îl facem. Noi numim această constrângere obișnuință. Astfel, vorbim și de hoți din obișnuiță, de bețivi din obișnuiță și așa mai departe.

   Există obiceiuri bune și obiceiuri rele. Ar trebui să avem vreun obicei?

   Domnul și Învățătorul nostru, care vrea să fie exemplul nostru în toate privințele, a avut vreun obicei? Potrivit Marcu 10 și Luca 4, El obișnuia să vorbească cu ceilalți despre „singurul lucru necesar”: „S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor” (Luca 22.39). Ce făcea El acolo? Se ducea acolo pentru a Se bucura de noaptea răcoroasă? Ah, oricine știe ce căuta El acolo. El obișnuia să fie în liniște și să vorbească cu Tatăl. Dar noi ce facem în acest sens? Ne costă oare un mare efort să deschidem Biblia dimineața, împotriva obiceiului nostru, și să ne plecăm genunchii, nu în grabă, ci cu pace în inimă? Ne-am obișnuit să fim printre ultimii care ajung în sala de adunare și să-i deranjăm pe ceilalți prin întârziere? Se cuvine ca Domnul să ne aștepte sau nu ar fi mai bine ca noi să-L așteptăm pe Domnul? Ne-am obișnuit să ne cheltuim banii fără chibzuință, fără să ne simțim administratori responsabili și fără să ne gândim la nevoile lucrării Domnului? Dar obiceiul de a crede și de a transmite zvonuri urâte despre alții? Dar în lumea gândurilor noastre? Suntem însuflețiți de ceea ce este „vrednic de iubit și de primit”? I-am permis Duhului lui Dumnezeu să facă ordine pe tărâmul imaginației noastre? Este cererea din Psalmul 19, și cererea noastră? „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!”