Serul salvator

 

   În decembrie 1924, în Nome, Alaska, a izbucnit difteria. Aceasta este o boală contagioasă care adeseori este fatală la copii. Singurul doctor din Nome avea un vaccin a cărui valabilitate expirase deja. De aceea orașul a cerut prin telegramă ajutor și a solicitat un milion de unități de ser salvator.

   Era însă o problemă! Era în mijlocul iernii arctice și serul trebuia transportat peste 1.000 de kilometri prin Alaska! Pe frigul acela mare, avioanele de atunci cu motoarele lor cu răcire cu apă nu ar fi reușit acest lucru niciodată.

   Soluția a fost săniile trase de câini. Cei mai buni conducători de sănii trase de câini au adus serul salvator la Nome în cinci zile și jumătate. 10.000 de oameni din regiune au fost salvați.

 

   Ce poveste de salvare fascinantă și totodată adevărată! Nu mai puțin captivant și de asemenea adevărat este în Biblie planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru toți oamenii!

 

„Eu vreau să fiu un păcătos!”

 

   Micuțul Andrei a venit acasă de la școala duminicală foarte gânditor.

   - Mătușă Ana, sunt eu un păcătos?

   - Nu, de ce? l-a întrebat mirată mătușa. Tu ești un copil cuminte, cred că nu ești un păcătos.

   - Dar eu vreau să fiu un păcătos, a insistat Andrei.

   - De ce? s-a mirat mătușa.

   - Învățătorul nostru de la școala duminicală ne-a spus astăzi că Domnul Isus a murit pentru păcătoși și eu vreau mult ca El să fi murit și pentru mine. Nu vreau să merg în pierzare!

 

„O, adevărat și cu totul vrednic este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși», dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1.15).

Pentru ziua ce-a sfârșit

 

Pentru ziua ce-a sfârșit,

Domnul nostru, fii slăvit,

Pentru noaptea ce-a-nceput,

Doamne, fii al nostru scut.

 

Nume dulce și frumos,

Nume-al Domnului Hristos,

Fii slăvit

Și iubit

Și dorit,

Nume-al Domnului Isus,

Decât toate mai presus,

Fii slăvit

Și iubit

Și dorit.

 

Pentru zorii ce-au venit

Domnul nostru fii slăvit,

Pentru ziua ce-a-nceput,

Doamne, fii al nostru scut.

 

Dă-ne minții limpeziri,

Dă-ne inimii iubiri,

Dă-ne vieții răsplătiri:

Raiul scumpei mântuiri.

 

De la copil la adult

 

Când am avut 10 ani, mi-am dorit foarte mult să am 12 ani. Mă gândeam atunci că, dacă voi avea 12 ani, aș fi mai mare și aș putea să fac mult mai multe decât la 10 ani. Și când am avut 12 ani, mi-am dorit să am cât mai curând 14 ani.

Nu știu dacă și vouă v-a mers așa ca mie atunci. Acum sunt matur și nu-mi doresc foarte mult să ajung bătrân. Am plecat din casa părinților mei de mult timp și mi-am întemeiat o familie. Acum când eu însumi sunt tată, părinții mei nu mai sunt responsabili de mine. Eu trebuie să port acum răspunderea pentru mine și familia mea.

Așa cum orice om se dezvoltă de la mic copil la adult și preia tot mai multă responsabilitate pe baza experienței și a vârstei sale, tot așa trebuie să fie și în viața de credință. Dar, din nefericire, nu este așa de multe ori. Chiar scriitorul Epistolei către Evrei a trebuit să-i mustre pe evrei că au rămas copii în credință. Poți citi în Epistola către Evrei, capitolul 5, versetele 11-14.

Așa cum trupește devenim maturi, este important să creștem și în credință. Trebuie să fim oameni care să putem deosebi, prin Cuvântul lui Dumnezeu și experiențele credinței, între bine și rău.