Clara stă pe canapea și se uită la noua ei
carte. Ei bine, de fapt nu este cartea ei, ci a împrumutat-o ieri de la
bibliotecă. Din păcate, ea nu știe încă să citească, dar cartea are o mulțime
de imagini și este vorba despre cai mici și mari, despre cum să îi cureți, cum să
le pui șaua și cum să îi călărești. Clara își răsucește gânditoare coada de cal
blondă în jurul degetului. I-ar plăcea să învețe să călărească, dar mama spune
mereu că este prea periculos și prea scump.
Paul, fratele ei, se așază lângă ea pe
canapea.
„La ce te uiți? Este o carte nouă?”,
întreabă el curios și se uită la cartea cu cai.
„Da, am împrumutat-o ieri de la bibliotecă”,
răspunde Clara.
Pentru o vreme se uită împreună la imaginile
din carte, apoi Paul oftează și se lasă pe spate. „M-am plictisit”, mormăie el.
„Nu vrei să facem altceva?”
Clara își ridică privirea și se gândește.
Mama s-a pus în pat de ceva vreme, pentru că este foarte răcită. Mai înainte le-a
spus copiilor să se preocupe cu activități care să nu facă mult zgomot.
Apoi, Clara are o idee: „Am putea coace
ceva? Mama s-ar bucura! Aproape că pot să fac singură checul cu banane din
cartea mea de copt!” Ea bate din palme de bucurie și i-ar plăcea să sară în sus
și să înceapă imediat.
Paul nu prea este sigur. „Dar trebuie să
pornim cuptorul. Nu am mai făcut niciodată aceasta singur. Cel mai bine este să
o întrebăm mai întâi pe mama dacă avem voie.”
Cei doi se strecoară în liniște în dormitor,
unde mama stă întinsă pe pat. Respiră zgomotos pe gură, pentru că are nasul
înfundat și pare că doarme adânc. Clara și Paul se uită unul la celălalt. Ce ar
trebui să facă acum? Dacă o trezesc pe mama, sigur se va supăra, dar dacă încep
să coacă singuri, nici aceasta nu este bine.
„Am o idee”, șoptește Paul, iar cei doi se
întorc în liniște în bucătărie. „Putem să-l sunăm pe tata la serviciu și să-l
întrebăm.”
Din fericire, numărul este salvat în telefon
și tata răspunde imediat. „Vreți să folosiți singuri cuptorul?” întreabă el,
iar Clara poate înțelege din vocea lui că nu este foarte entuziasmat. I-ar
plăcea să coacă ceva, deci tata TREBUIE să spună da!
„Am o sugestie”, spune el. „Voi fi acasă
peste o oră, deci la ora 16:00. Cu o jumătate de oră înainte, la 15:30, puteți
începe. Până ajung eu acasă, ați terminat cu siguranță aluatul și îl putem pune
împreună la cuptor. Bine?”
Copiii sunt de acord, bineînțeles, și îi
mulțumesc bucuroși tatălui lor.
Ei așteaptă nerăbdători până când vine în
sfârșit ora 15:30. Apoi merg în bucătărie și încep să se pregătească: se spală
pe mâini, își pun șorțurile, caută rețeta și ingredientele. Clara aproape era
să scape un ou din cauza entuziasmului, iar Paul a stat nedumerit în fața
numeroaselor pungi de făină din cămară. Dar până la urmă au adunat totul. Clara
se uită în cartea ei de copt. Din fericire, în ea sunt poze, dar Paul știe deja
să citească...
Ea tocmai unge forma de copt cu unt, iar
Paul zdrobește bananele într-o farfurie când intră mama. Pare obosită și are
nasul roșu.
„Ce se întâmplă aici? Puteam să discutăm
despre aceasta înainte, nu-i așa? Ați umblat singuri la cuptor?”
Vocea mamei devine din ce în ce mai
puternică, iar Clara se simte foarte mică. Nu-i place când mama o ceartă. De
cele mai multe ori, Clara știe că a făcut ceva greșit, dar uneori nu este ceea
ce pare. Și acum este la fel.
Clara este pe punctul de a deschide gura,
dar Paul este mai rapid: „Mamă, am vrut să-ți facem o surpriză. Am discutat
totul cu tata!”
Mama se uită pe rând la cei doi copii și
apoi se așază pe un scaun din bucătărie.
„Ce ați discutat cu tata?”
Paul îi explică în detaliu ce au convenit,
iar mama ascultă totul. Între timp trebuie să-și sufle de mai multe ori nasul.
Ea oftează. „Da, copii, atunci îmi pare rău că v-am certat adineauri, data
viitoare o să vă întreb mai întâi! Și mamele fac greșeli.”
Apoi se aude cheia în broască și tata intră în
hol. „Bună ziua!” strigă el cu voce tare și Clara se simte ușurată. Mama nu mai
este supărată și a venit și tata. Acum totul va fi din nou bine.
Îl îmbrâncește
pe Paul și continuă repede să pregătească aluatul. Mama se cuibărește pe
canapea cu o pătură și, în scurt timp, checul cu banane este în cuptor. Mai
durează ceva timp până când este copt și se răcește. Între timp, copiii fac
ordine în bucătărie și îi arată tatălui temele.
După-masa târziu vine cel mai frumos moment:
timpul petrecut împreună cu toată familia pe canapea la un ceai, la o cacao și la
o felie de chec cu banane. Mama îi spune tatălui că a fost supărată la început
și că și-a cerut scuze pentru aceasta.
Da, se gândește Clara, ce bine este să poți
să îți ceri scuze și să ierți și că nu numai copiii, ci și adulții fac greșeli!
