sâmbătă

Lumea de astăzi este la fel cu cea pe care a creat-o Dumnezeu?


   Mulţi oameni cred că lumea este mult mai veche decât este cu adevărat şi că la început era foarte diferită de cum este acum. Ei spun că acum câteva milioane de ani pământul era prea fierbinte, ca cineva să locuiască pe el. Apoi, când pământul s-a răcit, mici particule au început să trăiască. Aceste mici particule s-au schimbat gradat până când, după mii de ani, unele au devenit plante şi altele animale.
   Totuşi, Dumnezeu ne spune în Cuvântul Său că El a făcut plantele în ziua a treia şi că fiecare fel de plantă are propria ei sămânţă în ea, ca să poată creşte şi da mai multe plante. Ştim că toate animalele au fost făcute în ziua a şasea. Fiecare familie de animale care a trăit vreodată a fost făcută în acea zi. Deci de când există lumea au fost plante şi animale.
   Lumea totuşi s-a schimbat. Când Dumnezeu a făcut lumea, a văzut că totul era bun. Dar nu a rămas aşa. Dacă primul om, Adam, l-ar fi ascultat întotdeauna pe Dumnezeu, lumea ar fi încă perfectă, cum a fost făcută de Dumnezeu. Dar Adam a păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi moartea a venit în lume. Acum frumoasele flori se veştejesc şi mor. Sunt spini pe trandafiri. Buruienile cresc în grădină odată cu florile. Şi unele animale, care cândva au trăit paşnic împreună, acum sunt sălbatice şi periculoase.
   Mai sunt însă şi multe lucruri frumoase în lume. Mai vedem încă puterea şi minunile lui Dumnezeu în munţi, cascade şi chiar în micii fulgi de zăpadă. Dar într-o zi, când Isus va veni din nou, va face un cer nou şi un pământ nou, care va fi la fel de frumos ca acela pe care l-a făcut Dumnezeu la început.


Domnul are trebuinţă de ei


   Un preot a predicat într-o duminică într-un sat din Hannover despre intrarea lui Isus în Ierusalim (Matei 21.1-9). După cum este cunoscut, în acel text se relatează cum Domnul a trimis pe doi dintre ucenicii Săi să aducă dintr-un sătuc cu numele Betfaghe o măgăriţă, care era legată acolo, cu măgăruşul ei. „Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” Şi aşa s-a întâmplat. Prin aceste cinci cuvinte scurte: „Domnul are trebuinţă de ei”, predicatorul i-a impresionat în mod deosebit pe ascultătorii lui şi un rob sărac, începând de atunci, nu a mai putut să uite aceste cuvinte. Când în lunea următoare, acesta a primit plata lui de ziler, pe moneda argintie de doi groşi (astăzi în jur de 25 de cenţi) se afla marcat pe o parte un cal sărind, aşa-numitul „cal bălan saxon”. Acest armăsar mic i-a amintit de măgăruşul din istorioara auzită duminică; în simplitatea lui l-a confundat cu el şi şi-a adus aminte de cuvântul din predică: „Domnul are trebuinţă de ei”. Astfel a pus moneda de-o parte şi la ocazia următoare a pus-o în cutiuţa în care se făcea colecta pentru misiune. Aceasta nu era o jertfă mică din partea lui; însă începând de atunci a păstrat acest obicei şi câţiva groşi cu căluţul sărind au ajuns din mâna lui în cutia lui Dumnezeu. Din cauza aceasta, el nu a sărăcit, căci binecuvântarea Domnului l-a însoţit, iar mai târziu el a devenit un ţăran bogat şi independent. Odată, în încasările lui a găsit o monedă de aur în valoare de 20 de mărci, care avea ca blazon calul hanovrian. I s-a părut cam greu să dea acea monedă. A privit-o mai atent şi a descifrat inscripţia latină „Nunquamretrosum”. Un cunoscător al limbilor (probabil preotul) i-a explicat că aceasta înseamnă „niciodată înapoi”. Acum hotărârea lui a devenit fermă: el a dat şi moneda de aur pentru scopurile Împărăţiei lui Dumnezeu. Căci: „Domnul are trebuinţă de ei”, a răsunat iarăşi în urechile lui. – Însă noi vrem să ne amintim de cuvintele: „Ai mult, dă din belşug; ai puţin, atunci dă puţinul cu o inimă sinceră.”

Teama de întuneric


   Teodora se întoarce acasă de la ora de sport. Este ceaţă şi deja s-a întunecat. Se teme, pentru că strada este într-o adâncă linişte. Cât de bucuroasă este însă că mama a aprins lumina în curte, pentru ca ea să găsească mai bine drumul spre casă!
   Casa se află în întuneric, dar înăuntru este lumină şi căldură. Acum, Teodora poate să înţeleagă bine la ce S-a referit Domnul Isus când a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
   Dacă în jurul tău este întuneric, pentru că ai făcut ceva rău sau pentru că eşti trist, atunci uită-te la Domnul Isus! Dacă mergi pe urmele Lui, El te va conduce acasă la Dumnezeu. Nu mai trebuie să te temi, pentru că în apropierea Lui este lumină, chiar dacă afară este noapte.


miercuri

Psalmul 27


1. Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2. Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.
3. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.
6. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7. Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8. Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut!
9. Nu-mi ascunde faţa Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10. Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11. Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12. Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.
13. O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!...
14. Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!