Când se întunecă devreme

 

   Cu toții ați observat că soarele apune devreme în aceste zile. Pentru voi, băieți și fete, aceasta înseamnă că va trebui să vă terminați jocurile afară destul de devreme, până nu se lasă întunericul.

   Nimeni nu trebuie să fie trist din această cauză. Nu sunt orele de seară acasă, de asemenea, confortabile și frumoase?

   Luminile sunt aprinse mai devreme. Poate că mai ai de făcut câteva teme la școală mai întâi. Dar apoi ai timp, mult timp.

   Dar sunt și multe de făcut în orele de seară. Cea mai bună lectură pentru noi toți este „cartea veche și sfântă”, Biblia. Iar ceea ce memorezi din Sfânta Scriptură când ești tânăr va rămâne adânc întipărit în memoria ta și îți va determina întreaga viață.

   Bineînțeles că nu poți numai citi, oricât te-ai strădui. Nici adulții nu pot face aceasta. Există, de asemenea, jocuri frumoase la care pot participa toți membrii familiei. Jocul împreună cu frații și părinții contribuie semnificativ la armonia și pacea din familie.

   Dar există și alte lucruri pe care le aveți în comun. Poate că sunteți muzicieni și cântați la un instrument. Sau frații tăi cântă la unul. Ar fi frumos dacă tatăl și mama ta ar putea, de asemenea, să cânte împreună cu tine. A face muzică împreună aduce beneficii și profit pentru întreaga familie. De asemenea, Îl onorăm pe Domnul Isus atunci când Îi slujim cu abilitățile noastre muzicale.

   După cum vedeți, sezonul „posomorât” are multe părți „luminoase”. Iar aceste câteva oportunități de activitate pe care vi le-am amintit nu sunt doar o modalitate de a petrece timpul. Activitatea plină de bucurie cu Domnul Isus ne aduce binecuvântare și bucurie.

 

Cuvântul disprețuit

 

   Un aurar din Sri Lanka cumpărase un exemplar din Cartea Proverbe de la un colportor de Biblii. A deschis la întâmplare cartea și privirea lui s-a îndreptat la capitolul 11. A citit cuvintele cu voce tare: „Cumpăna înșelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.” Supărat, omul a aruncat cartea și a spus: „Această carte mă împiedică în meseria mea. Nu o voi citi niciodată, niciodată.”

De ce mulți oameni nu citesc Biblia

 

   Se spune despre o regină păgână că fața ei avea multe riduri și încrețituri la bătrânețe. Când imaginea ei a trebuit să fie imprimată pe o monedă, gravorii și monetarii au căzut în disgrație, pentru că i-au imprimat imaginea prea realist, conform înfățișării sale reale. A trebuit să fie folosită o imagine mai tânără și mai frumoasă a reginei.

   Servitorii ei au avut mare grijă să se asigure că regina nu se putea vedea în nicio oglindă. În ultimii douăzeci de ani din viața ei, ea însăși nu a avut curajul să se privească în oglindă.

   La fel cum o oglindă ne arată clar aspectul nostru exterior, Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cum arată interiorul inimii noastre.

   Atunci când citim Biblia, păcatele noastre ne sunt arătate. Dacă refuzăm să ne pară rău pentru ele și să ne pocăim, vom obosi curând să ne uităm în oglinda lui Dumnezeu. Atunci vom înceta să mai citim Biblia.

   Dar ce neghiobie! Este mult mai bine să ne vedem murdăria păcatelor noastre, să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu și să ne refugiem la Mântuitorul care a murit pentru păcatele noastre.

   „Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).

   Dumnezeu va răspunde cu siguranță la o astfel de cerere dacă este spusă cu seriozitate.

 

Ultimele cuvinte ale unei maimuțe vestite

 

   Daudi își puse mâna pe umărul lui M’gogo.

   - Dacă vrei să găsești într-adevăr plăcere în câinele tău, învață-l să fie ascultător.

   Iată cum a explicat Niani acest lucru.

   După ce și-a adunat membrii tineri ai familiei lui numeroase, și-a ridicat degetul; în priviri avea ceva care mișca conștiința maimuțeilor mai simțitori. Vocea lui era hotărâtă.

   - Un elefant cu suflet de poet a afirmat odată că „nu se merită să fii neascultător”...

   Își roti ochii, ridicându-și degetul arătător.

1.      Nu stați niciodată lângă piciorul din spate al zebrei.

   Își ridică celălalt deget.

2.      Dacă nasul vă spune că se apropie Levi, leopardul, atunci urcați-vă cât de repede pe cea mai subțire creangă care vă poate ține. Nu uitați că în stomacul leopardului nu v-ar merge bine deloc!

   Niani se legăna atârnând în coadă, pentru ca ultimul punct să-l poată sublinia cu toate cele patru lăbuțele:

3.      Nu vă uitați niciodată în ochii șarpelui.

   - Aduceți-vă aminte de aceste cuvinte și pielea voastră de maimuță va fi în siguranță.

   Maimuțeii mulțumiră pentru cele auzite și o zbughiră care încotro.

   Sucu s-a așezat pe o creangă a copacului.

   - Hongo, spuse Tviga care tocmai se plimba pe sub copacul Buiu, dacă bine-mi amintesc, voi erați șapte de toți în familie, Niani.

   Maimuța bătrână dădu din cap.

   - Este o întâmplare tristă, o, Gât-lung! Unul s-a apropiat de piciorul din spate al zebrei, trei au fost neatenți la apropierea leopardului și doi au privit în ochii șarpelui. Numai eu singur mai reprezint neamul meu.

   În vocea maimuței era multă tristețe și Tviga murmură:

   - Iar tu trăiești prin experiența pe care o ai și ai biruit înțelepciunea de maimuță.

   - Nu înțeleg, spuse Niani, apropiindu-se și făcându-și palma pâlnie la ureche.

   - O, nimic, mă gândeam cu voce tare, răspunse repede Tviga.

   Stăteau și priveau în jur.

   Două maimuțe au alergat sprinten în direcția în care păștea zebra.

   Tviga își rotea ochii, Sucu își rodea ghearele neliniștită, iar Niani gemea. Toți își ridicară ochii, căci deasupra lor se rotea un vultur.

   Niani oftă din nou.

   - Ce bine cunoaște vulturul obiceiul neamului meu!

   Cele două maimuțe vorbeau între ele:

   - De ce să nu ne apropiem de piciorul din spate al zebrei?

   - O, nici nu vreau să aud de așa ceva. Unchiul Niani se crede atotștiutor. Hai să ghicim ceva în legătură cu piciorul zebrei!

   S-au apropiat chicotind. Au făcut și niște glume destul de lipsite de gust în legătură cu dungile alb-negre ale vărgatului. Zebra n-a făcut nimic altceva, decât a micșorat distanța dintre piciorul lui din spate și maimuțele care stăteau buburuz pe iarbă.

   Una dintre ele a găsit o creangă cu spini, s-a furișat spre zebră și i-a înțepat piciorul deasupra copitei. Tviga, Niani și Sucu văzură deodată ridicându-se un nor imens de praf, din care se ivi o maimuță. Apoi se prăbuși la pământ. Niani își puse mâinile pe urechi și strigă cât putu după Pilli – maimuța doctor. Vulturul care pândea începu să coboare din nori, în cercuri largi...

   Cealaltă maimuță a alergat să-și scape viața și s-a furișat îngrozită lângă unchiul ei.

   Niani i-a spus doar atât:

   - Acum ai văzut cu ochii tăi ce s-a întâmplat! Spune-ți mereu și mereu: „Nu se merită să fii neascultător!”

   În amurg a avut prilejul să experimenteze acest adevăr.

   Nările lui Tviga au fost izbite de mirosul de leopard.

   Nările maimuțelor au simțit același lucru. Au alergat cu toții pe cele mai subțiri și mai înalte crengi, cățărându-se cu coada și picioarele. Leopardul a sărit în pom cu îndemânare și se cățăra și el tot mai sus; scrâșnea din dinți și balele-i curgeau. Simțea deja gustul cărnii de maimuță în gură.

   - Ține-te tare, striga Niani de pe una din crengile sigure ale copacului Buiu, ai lucrat cu înțelepciune, pentru că niciun leopard nu se poate cățăra pe o creangă așa de subțire ca cea pe care stai acum.

   Cevi, leopardul, mârâia înspăimântător și folosea cuvinte cu care ar fi vrut să sperie micile maimuțe, dar vocea lui Niani spuse liniștitor:

   - Rămâi acolo unde ești și totul va fi bine. Cuvintele leopardului nu au nici gheare, nici colți.

 

   Creanga se aplecă puțin sub povara maimuței. Cu mișcări demne de admirat lua fructe de boabab și le arunca în leopardul furios.

   - Se merită să fii ascultător!, strigă el.

   După o bucată de vreme, Cevi se afundă mormăind în junglă.

După felicitările reciproce dintre maimuțe, Sucu l-a înștiințat pe Niani despre cele ce se întâmplau lângă stânca mare, cenușie.

   - Niani, țipă pasărea, este nevoie să acționezi numaidecât, altfel neamul tău va număra cu un membru mai puțin. Văd un maimuțel care privește în ochii șarpelui.

   Niani scoase un sunet ce semăna cu urletul lui Simba, leul. Sări de pe copacul familiei și într-un galop de maimuță alergă spre locul primejdiei. Sări pe vârful stâncii și privi în jos. La poalele stâncii stătea o maimuță cenușie pitită la pământ, în timp ce șarpele se apropia încet de victima năucită.

   Adunându-și toate puterile, Niani urni o bucată din stâncă. Piatra n-a cedat decât puțin. S-a proptit din nou de ea și a împins. Piatra a alunecat, apoi s-a rostogolit tocmai lângă șarpe, rănindu-l.

   În aceeași clipă, Niani sări și apucând maimuțelul de coadă se cățără cu țipete de biruință pe cel mai apropiat copac.

   După ce și-a calmat nervii de maimuță luând ca medicament câțiva viermișori verzi, Niani a spus cu o voce domoală:

   - Înțelegeți acum, o, membrii tineri ai neamului meu că se merită să fii ascultător?

   Maimuțele au dat din cap aprobator, în timp ce și-au întors capul spre locul în care ieri mai stătea unul din ei și-ar mai fi stat și acum dacă piciorul zebrei nu l-ar fi lovit.

   În timp ce se gândeau, au dat din nou din cap.

   Dar Niani cunoștea trista realitate, și anume că ținerea de minte a maimuțelor este tot atât de scurtă ca și voia bună a leopardului.

 

   - Până și maimuțele apreciază ascultarea, spuse Daudi. Cei care intră în împărăția lui Dumnezeu își aduc aminte că acesta este primul lucru pe care îl așteaptă Dumnezeu.

   Nu spune Biblia că cel care vrea să-L cunoască pe Dumnezeu, dar nu ascultă legea Lui, nu numai că este mincinos, dar se înșală pe sine însuși? Cu cât învață cineva să fie mai ascultător față de legea lui Dumnezeu, cu atât mai mult își arată dragostea față de El. Ascultarea este proba...

   M’gogo își fluieră cățelul. Acesta s-a oprit, s-a întors și a venit în fugă la el.

   Daudi, Yohanna și M’gogo s-au privit și au dat din cap.

   Daudi a luat cățelușul în brațe.

   - Gândește-te M’gogo că Isus a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.”