Povestea lui Pedro

 

   „Holá! Soy Pedro!” (Bună ziua, eu sunt Pedro), salută zâmbind un băiat de 10 ani. El nu locuiește în Spania, cum te-ai putea gândi, ci în Africa. Există și în Africa oameni care vorbesc spaniolă? Da, pentru că spaniolii au avut colonii nu numai în America de Sud, ci și în Africa. Una dintre ele a fost micuțul stat Guineea Ecuatorială în care locuiește Pedro. Numele țării îți dezvăluie unde trebuie să o cauți pe harta Africii: în apropierea Ecuatorului. Guineea Ecuatorială se află pe coasta de vest a Africii, direct la Oceanul Atlantic.

   Oceanul îi oferă lui Pedro și prietenilor săi adeseori răcorirea atât de dorită. Pe tot parcursul anului, în Guineea Ecuatorială este o căldură umedă. Termometrul urcă adeseori la peste 40^oC. Țara fusese mai demult aproape complet acoperită de pădure tropicală, adică o pădure deasă, verde, aproape de nepătruns, ai cărei copaci ajung și până la 60 m înălțime.

   Pedro locuiește împreună cu fratele său mai mic la bunica sa. Părinții lor au murit când cei doi băieți erau foarte mici. Bunica încearcă să câștige ceva bani prin spălarea rufelor la alți oameni. Sau vinde ceea ce crește pe micul ei teren, care se află în afara orașului. Astfel că ea adeseori nu este acasă când cei doi băieți vin acasă. Nimeni nu-i așteaptă cu o mâncare delicioasă la prânz.

   Pedro trebuie, bineînțeles, să o ajute pe bunica pentru plata cheltuielilor zilnice ale micuței familii. El este un pescar iscusit și prinde și crabi. Dacă prada este destul de mare, atunci ajunge pentru o masă completă și mai rămâne ceva și pentru vânzare. Uneori, Pedro îl ajută pe un negustor la piață și astfel primește pentru munca lui câțiva bani. Nu trebuie să se îngrijească doar de mâncare, ci și de încălțămintea și de hainele necesare. De asemenea au nevoie de medicamente, de săpun, de petrol pentru lămpi, de creioane și caiete pentru școală.

   În Guineea Ecuatorială este obiceiul ca la cursuri copiii să poarte uniforme. În școala lui Pedro, uniforma constă dintr-o cămașă albă și pantaloni verzi. Astfel de pantaloni nu se găsesc ușor la piață. Cel mai bine este să-i dai unui croitor să-i croiască. Prin munci ocazionale, Pedro și-a câștigat banii necesari și astfel poate să-și cumpere o bucată de stofă verde. Dar care croitor ar fi dispus să-i coase o pereche de pantaloni de școală pentru puținii bani care i-au rămas? Foarte deprimat stă în fața casei.

   Deodată se ridică și o ia la fugă de-a lungul străzii. De ce nu și-a amintit mai devreme? El o va întreba pe învățătoarea care le dă cursuri biblice. Și ea este săracă, dar are întotdeauna un sfat bun.

   Dar de data aceasta, propunerea învățătoarei nu i se pare lui Pedro prea promițătoare: ea i-a spus că el trebuie doar să-L roage pe Dumnezeu. Pedro nu-și poate imagina că pe Dumnezeu Îl interesează dacă un orfan sărac din Africa nu are bani pentru uniforma școlară! A doua zi, însă, Pedro și-a adus aminte de un croitor care o cunoaște pe bunica lui și care i-a cusut din stofă chiar două perechi de pantaloni și a acceptat plata lui nesemnificativă. Fericit, Pedro i-a mulțumit Domnului Isus pentru răspunsul Său prompt. Dumnezeu Se interesează, cu siguranță, de Pedro și de toți copiii din această lume!

 

 

Biblia din copilărie

 

   Copil fiind mergeam la școala duminicală din cadrul unei biserici creștine. La finalul școlii am primit ca și cadou o Biblie frumoasă cu marginea aurită și cu fermoar. Din nefericire, după câțiva ani am uitat-o în tren. Întristat de această pierdere mi-am făcut rost de una nouă.

   Anii au trecut. Între timp mă obișnuisem cu Biblia mea nouă. Într-o zi însă mi-a căzut în mâini o Biblie mai veche, pe care o crezusem de mult pierdută: era Biblia care m-a însoțit în copilăria mea.

   Cât de bucuros am fost să o am din nou în mâini! Pentru că în ea am notat ziua întoarcerii mele la Dumnezeu, a predării vieții mele Domnului Isus Hristos. Pe ultima foaie liberă era scris cu scrisul meu copilăresc de odinioară: „Întoarcerea mea la Dumnezeu a avut loc în 7.11.1982”. Dedesubt notasem și un verset din Biblie. Atunci, la cei zece ani ai mei eram suficient de mare pentru a înțelege că Isus Hristos a făcut liberă pentru mine calea spre Dumnezeu. Suficient de mare pentru a veni cu păcatele mele la Domnul Isus și a-L accepta ca Mântuitor. Remarcabil era că se strecuraseră greșeli de scriere și, ca elev de clasa a patra, scrisesem câteva litere invers, ca în oglindă. Probabil datorită marii mele bucurii de care îmi pot aminti foarte bine. Am știut că toate păcatele mele sunt iertate!

   Aceeași dată am notat-o și la marginea versetului: „Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Probabil atunci s-a vorbit despre acest pasaj din Evanghelia după Ioan pe care Dumnezeu l-a folosit să-mi arate calea spre viața veșnică. Cât de mulțumitor sunt că L-am cunoscut pe Domnul Isus deja când eram un copil!

Atenție! Atenție! Se caută...

 

   Ultimul călător tocmai părăsise avionul, când pilotul a fost anunțat de stewardesă că o fetiță și-a uitat pe scaun păpușa. Pilotul, care avea și el copii, și-a putut bine imagina cât de mult va simți acea fetiță lipsa păpușii. Astfel încercă să o găsească pe micuța mamă a păpușii cu ajutorul radioului și a megafonului. În locul informațiilor despre avioane, a indicațiilor orei de start și de aterizare, peste aeroport și în sălile de așteptare au răsunat câteva clipe indicații cu privire la păpușa pierdută. Într-adevăr, pilotul a avut succes: micuța mamă a păpușii a fost găsită.

   Mama fetiței a scris o scrisoare de mulțumire pilotului. Printre altele, a scris: „Nicoleta are multe păpuși, dar cu această păpușă se joacă cel mai mult. Nu vă pot descrie ce bucuroasă a fost Nicoleta când și-a putut strânge din nou în brațe păpușa!”

   În această întâmplare a fost vorba doar de o păpușă. Dar ce valoare a avut ea pentru fetiță!

   Cât de mult dorește Domnul Isus să-i mântuiască pe copiii pierduți! El a venit din cer pe pământ ca să caute și să mântuiască ce era pierdut. Îți dai seama ce valoare mare ai pentru El? El a murit chiar pentru tine, ca să te aibă pentru veșnicie. Te-ai lăsat găsit de El?

 

Ca lumini în lume

 

   Când Lari a venit la Domnul Isus și a fost sigur de mântuirea lui, a fost foarte fericit. Dar câteva zile mai târziu, tristețea i-a umplut inima. El a vorbit despre acest lucru cu mama sa și ea l-a întrebat:

   - I-ai spus cuiva despre mântuirea ta?

   Băiatul a dat șovăitor din cap.

   Atunci mama a luat o lumânare de pe raft și l-a întrebat:

   - De ce a fost așezată această lumânare, la ce trebuie să slujească?

   - Ea trebuie să lumineze, a răspuns Lari.

   - Da, pentru aceasta te-a mântuit Dumnezeu și pe tine - și acum du-te și spune altora despre aceasta.

   Lari i-a urmat sfatul și în curând a fost iarăși fericit.

„Fără plată ați primit, fără plată să dați”

 

„Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10.8)

 

   Toți copiii lui Dumnezeu au primit cel mai mare și cel mai bun lucru pe care îl poate primi vreodată un om pe pământ: viața veșnică.

   Ești tu, care ești un copil al lui Dumnezeu, mulțumitor mereu pentru acest cadou ceresc? Aceasta este cea mai mare fericire!

   Spune despre această fericire mare, pe care ai primit-o gratuit, oamenilor din jur: colegilor de școală, copiilor din vecinătate și de la locul de joacă, și condu-i la Domnul Isus, Mântuitorul tău.

   Așa au făcut odinioară Andrei și Filip (citește Ioan 1, versetele 42 și 45), vameșul Levi și mulți alții. Domnul Isus i-a spus omului vindecat din ținutul gadarenilor: „... povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu”.

   Nu ar trebuie să facem ce ne cere Domnul?