„Holá! Soy Pedro!” (Bună ziua, eu sunt Pedro), salută zâmbind un băiat de 10 ani. El nu locuiește în Spania, cum te-ai putea gândi, ci în Africa. Există și în Africa oameni care vorbesc spaniolă? Da, pentru că spaniolii au avut colonii nu numai în America de Sud, ci și în Africa. Una dintre ele a fost micuțul stat Guineea Ecuatorială în care locuiește Pedro. Numele țării îți dezvăluie unde trebuie să o cauți pe harta Africii: în apropierea Ecuatorului. Guineea Ecuatorială se află pe coasta de vest a Africii, direct la Oceanul Atlantic.
Oceanul îi oferă lui Pedro și prietenilor săi adeseori răcorirea atât de dorită. Pe tot parcursul anului, în Guineea Ecuatorială este o căldură umedă. Termometrul urcă adeseori la peste 40oC. Țara fusese mai demult aproape complet acoperită de pădure tropicală, adică o pădure deasă, verde, aproape de nepătruns, ai cărei copaci ajung și până la 60 m înălțime.
Pedro locuiește împreună cu fratele său mai mic la bunica sa. Părinții lor au murit când cei doi băieți erau foarte mici. Bunica încearcă să câștige ceva bani prin spălarea rufelor la alți oameni. Sau vinde ceea ce crește pe micul ei teren, care se află în afara orașului. Astfel că ea adeseori nu este acasă când cei doi băieți vin acasă. Nimeni nu-i așteaptă cu o mâncare delicioasă la prânz.
Pedro trebuie, bineînțeles, să o ajute pe bunica pentru plata cheltuielilor zilnice ale micuței familii. El este un pescar iscusit și prinde și crabi. Dacă prada este destul de mare, atunci ajunge pentru o masă completă și mai rămâne ceva și pentru vânzare. Uneori, Pedro îl ajută pe un negustor la piață și astfel primește pentru munca lui câțiva bani. Nu trebuie să se îngrijească doar de mâncare, ci și de încălțămintea și de hainele necesare. De asemenea au nevoie de medicamente, de săpun, de petrol pentru lămpi, de creioane și caiete pentru școală.
În Guineea Ecuatorială este obiceiul ca la cursuri copiii să poarte uniforme. În școala lui Pedro, uniforma constă dintr-o cămașă albă și pantaloni verzi. Astfel de pantaloni nu se găsesc ușor la piață. Cel mai bine este să-i dai unui croitor să-i croiască. Prin munci ocazionale, Pedro și-a câștigat banii necesari și astfel poate să-și cumpere o bucată de stofă verde. Dar care croitor ar fi dispus să-i coase o pereche de pantaloni de școală pentru puținii bani care i-au rămas? Foarte deprimat stă în fața casei.
Deodată se ridică și o ia la fugă de-a lungul străzii. De ce nu și-a amintit mai devreme? El o va întreba pe învățătoarea care le dă cursuri biblice. Și ea este săracă, dar are întotdeauna un sfat bun.
Dar de data aceasta, propunerea învățătoarei nu i se pare lui Pedro prea promițătoare: ea i-a spus că el trebuie doar să-L roage pe Dumnezeu. Pedro nu-și poate imagina că pe Dumnezeu Îl interesează dacă un orfan sărac din Africa nu are bani pentru uniforma școlară! A doua zi, însă, Pedro și-a adus aminte de un croitor care o cunoaște pe bunica lui și care i-a cusut din stofă chiar două perechi de pantaloni și a acceptat plata lui nesemnificativă. Fericit, Pedro i-a mulțumit Domnului Isus pentru răspunsul Său prompt. Dumnezeu Se interesează, cu siguranță, de Pedro și de toți copiii din această lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu