Binecuvântează, Doamne

 

Binecuvântează, Doamne,

Razele ce ne-ncălzesc,

Roua ce ne răcorește,

Mâinile ce ne iubesc,

Cerul ce ne luminează,

Frunzele ce ne umbresc,

Iarba ce ne odihnește,

Ochii care ne păzesc.

 

Binecuvântează,

Binecuvântează,

Dulce har ceresc,

Mâinile duioase,

Fețele frumoase

Care ne iubesc.

 

Binecuvântează-i Doamne

Pe toți cei ce ni i-ai dat

Care numai cu iubire

Ne-au primit și ospătat

Orice zi și orice noapte

Care ne-au îmbrățișat

Și de fiecare dată

Ne-a fost totul minunat.

Marea Barieră de Corali

 Pe coasta de nord-est a Australiei, la aproximativ treizeci de mile de uscat, se întinde un imens recif de corali (recif = acumulare calcaroasă de organisme – corali - formată în mările calde), cu o lungime de peste o mie de mile, fiind probabil cel mai mare din lume. Această barieră sparge valurile puternice ale oceanului. Cele mai puternice, mai elaborate baraje și ziduri de granit nu ar rezista mult timp valurilor puternice la această distanță mică de țărm. Dar acest recif de corali este stabil.

Și cum a ajuns acolo? Niște animalele mici, foarte mici, care cu greu pot fi văzute, l-au construit în liniște și imperceptibil din adâncurile mării. Aceste animale mici au lucrat timp de multe, multe secole la această barieră. Acum, aceasta este acolo și parcă spune fiecărui val: "Până aici și nu mai departe!"

Vedeți, dragi copii, nici voi nu sunteți prea mici pentru a face ceva care să fie durabil. Dacă deveniți proprietatea lui Isus Hristos și Îl lăsați să vă conducă micile inimi, mâini și picioare, și voi veți rezista valurilor puternice ale păcatului și valurilor înșelăciunii acestei lumi, veți fi martorii lui Isus pe pământ și veți realiza lucruri mari. 

Salvat printr-un miel

 

La frumoasa și vechea biserică a mănăstirii din Werden, zona Ruhr, din Germania puteți vedea un miel simplu de piatră sculptat pe cornișa casei. În același loc unde se află această sculptură, cu mult timp în urmă un reparator de acoperișuri era la munca sa; dar frânghia care-l ținea s-a rupt în două și el a căzut în adâncuri. Oamenii care l-au văzut căzând s-au temut că va muri, căci dedesubt, în jurul bisericii la care tocmai construiau, erau multe pietre.

Dar ce minunat! Reparatorul de acoperișuri a rămas nevătămat și nu s-a lovit deloc după căderea de la mare înălțime. Cum a fost posibil?

Acolo jos, pe grămada de pietre, un miel păștea firele de iarbă care se iveau ici-colo printre pietre. Omul a căzut pe acesta și mielul a fost zdrobit, dar omul a fost salvat. Din recunoștință, cel salvat a cerut să fie cioplită în piatră o imagine a mielului și zidită sus ca o amintire la ceea ce s-a întâmplat.

Citind această minunată povestioară, ne gândim la un alt Miel care, prin moartea Sa, ne-a adus și nouă mântuirea! Isus este Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru noi. Eram cu toții în pericol de a cădea în abisul etern, însă El ne-a prins în cădere. Dar aceasta L-a costat viața; El a fost zdrobit pe cruce pentru noi. Cine se încrede în El, cine i se predă Lui, este mântuit. Așa cum reparatorul de acoperișuri nu a fost zdrobit pe pietrele ascuțite, ci a căzut pe miel, tot așa credinciosul nu cade în iad, ci se odihnește în siguranță în brațele lui Isus. „El este Păstorul și tot El este și Mielul.”

Reparatorul de acoperișuri a onorat amintirea mielului gravând imaginea sa într-o piatră; acum gândește-te, drag copil, cum poți onora cel mai bine amintirea scumpului Miel al lui Dumnezeu!