Călătorie spre libertate

 

   - Nu este nevoie să-i dați ratonului un pachet de mâncare pentru călătoria lui în capcană, glumește Jeremy.

   - Și ce se întâmplă cu el?, vrea să știe curioasa Mandy.

   - Îl duc la sediul central al parcului și colegul meu paznic de vânătoare îl preia de acolo, răspunde pădurarul.

   - Și ce face el cu ratonul?, întreabă Mandy.

   - Mi-a spus la telefon că știe o zonă din parc în care nu a văzut încă niciun raton. Vrea să-l elibereze acolo.

   - O vei duce bine, spune John și se preface că ratonul îl poate înțelege: vei avea parte de un nou teritoriu frumos.

   - Exact, spune pădurarul, ratonii rețin foarte bine teritoriul pe care au fost. De aceea, colegul meu îl va duce destul de departe, ca să nu se mai întoarcă la voi.

   Împreună, John și pădurarul pun cutia capcană pe platforma jeep-ului. Acolo, Jeremy leagă cu grijă cutia. Dick și Mandy se uită la ei.

   Bunicul Flint o îmbrățișează încurajând-o pe Mandy, simțind cât de tristă este.

   - L-am numit William, îi șoptește Mandy la ureche bunicului.

   Apoi a sosit momentul: totul este gata de plecare.

   - La revedere, Willi!, strigă Mandy și îi face cu mâna ratonului până când jeep-ul dispare după următoarea curbă.

 

Dumnezeu te cunoaște cu siguranță!

 

Prins!

 

   Ce agitație a fost în dimineața următoare! Abia atunci Mandy și Dick au aflat că pădurarul a pus o capcană noaptea trecută. Bineînțeles, ei sunt foarte agitați! Le-ar plăcea să alerge afară în pijamale și să verifice cursa.

   - Opriți-vă!, le cere bunica Betsy, mai întâi vă îmbrăcați!

   Când Dick și Mandy intră în grădină, bunicul Flint și John sunt deja afară. Cu siguranță, un animal cu blană stufoasă și destul de mare a căzut în capcană! Acesta se deplasează agitat înainte și înapoi în capcana care arată ca o cutie lungă. Pe o parte a cutiei se află o fereastră mică cu plasă de sârmă în partea de sus. Da, fără îndoială: este un raton!

   - Nu atingeți, copii, avertizează bunicul, ratonul are dinți ascuțiți!

   - Să-l sun pe pădurar și să-l anunț?, întreabă John.

   - Da!, răspunde bunicul Flint. Apoi le face cu mâna lui Dick și Mandy. Haideți să luăm mai întâi micul dejun!

   - Și ratonul, întreabă Mandy entuziasmată, ce primește la micul dejun?

   - O să-l întrebăm mai târziu pe pădurar, sugerează John, el va ști ce putem să-i dăm să mănânce. Dar nu trebuie să vă fie frică: Nu va muri de foame.

 

Dumnezeu are grijă de tine în fiecare zi!

 

Viața este în mișcare

 

   Ai văzut vreodată un iepure de câmp? Este mai mare și are urechi mai lungi decât iepurii de casă, pe care îi întâlnești în grajdurile unor gospodării.

   Când iepurele de câmp simte un pericol, iese cu o săritură uriașă din culcușul lui și fuge de acolo drept înainte și în zigzag, încercând să scape de dușman. Rapiditatea este punctul lui tare (s-a cronometrat că atinge o viteză de 60-80 km/h).

 

   Cine este mai rapid: iepurele sau tu?

   Un iepure, care ar alerga cu 80 km/h, ar avea nevoie pentru 50 metri de 2,25 secunde.

   Cronometrează-ți timpul de alergare pentru 50 metri.

   Timpul meu de alergare în secunde este ____.

 

 

Protecție invizibilă

 

   Dirk a fost trezit într-o dimineață de o bătaie puternică în geamul ferestrei sale. S-a ridicat și a descoperit un fluture care zbura încolo și-ncoace pe geamul ferestrei din dormitorul său. De afară, o vrăbiuță tot lovea în geam încercând să prindă fluturele.

   Fluturele nu vedea geamul, dar vedea vrăbiuța care îl amenința și dădea neliniștit din aripi.

   Nici vrabia nu vedea fereastra, vedea însă fluturele și se năpustea asupra victimei sale, dar nu reușea să o prindă.

   Geamul subțire și invizibil a protejat fluturele la fel de sigur ca și cum ar fi fost la kilometri distanță de vrabie.

   Toți cei care Îl cunosc pe Domnul Isus ca Mântuitor au în El o protecție deplină și o siguranță perfectă. În toate pericolele vieții, Domnul Isus stă lângă noi protejându-ne și ocrotindu-ne. Noi nu-L vedem, dar El ne vede și ne păzește.

   În Biblie citim despre un tânăr care era preocupat doar de nevoile și de necazurile sale. El privea la numeroșii cai și care, vedea puternica armată care înconjura orașul Dotan. Putem înțelege de ce i-a fost atât de frică.

   Dar ce bine că profetul Elisei era cu tânărul acela. Elisei a rămas calm, nu a fost deranjat de asediu. El nu s-a uitat la dușmani. El știa că este protejat de Dumnezeu.

   Elisei l-a încurajat pe tânăr și i-a spus „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei. Elisei s-a rugat și a zis: «Doamne, deschide-i ochii să vadă.» Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei” (2 Împărați 6.16-17).

Numai trei cuvinte

 

   Un om sărac i-a cerut lui Frederic cel Mare să-i permită să descrie suferința sa în doar trei cuvinte.

   - Bine, a răspuns regele, dar numai în trei cuvinte.

   - Ger și foame! a spus omul sărac.

   - Lemn și pâine! i-a răspuns Frederic și i-a plătit o sută de ducați.

   Așa spune povestea. Cum putem descrie mizeria sufletului „în doar trei cuvinte”?

   „Păcat și moarte!”