Niani trece ecuatorul

 

   M’gogo era neliniștit. Se duse la Daudi care tocmai pregătea ceva medicamente contra tusei.

   - Omule Mare, o voce din lăuntrul meu îmi șoptește că nu sunt mântuit. În inima mea simt o mare nesiguranță. Nu simt nicio diferență între starea de acum și cea dinainte de a-L fi rugat pe Isus să-mi ia păcatele și să mă ierte.

   - Nu simți nicio diferență? zâmbi Daudi. Așa-i că n-ai auzit încă de excursia lui Niani la ecuator?

   - Încă nu, răsunse M’gogo și se așeză ca s-o asculte.

   Niani a pornit să-și viziteze neamurile din jungla deasă unde copacii cresc înalți, înalți de tot, unde frunzele sunt parcă mai verzi și unde fluturi mari zboară pe deasupra mlaștinilor și a nuferilor de baltă.

   Aici stătea la pândă Mbu, țânțarul, cu tot neamul lui. Niani se duse la un uriaș copac Buiu înconjurat de maimuțele ospitaliere. Lăbuțele lor arătau spre o tablă mare aflată la marginea drumului, pe care era scris cuvântul ECUATOR.

   - O, Niani, spuse vărul său de-al doilea care se mutase pe vremuri aici, știi că dacă stai aici, pe crengile copacului Buiu, te găsești în emisfera sudică, dar dacă sari pe copacul de dincolo, atunci treci ecuatorul și te găsești în emisfera nordică! De altfel trebuie să știi acest lucru dacă ești cât de cât cult.

   Pentru înțelepciunea de maimuță a lui Niani, aceste lucruri păreau cam complicate, de aceea aștepta îngândurat, apoi, făcând o mutră atotștiutoare, încerca să citească cuvântul de pe tablă, de la coadă spre capăt. Apoi alergă de-a lungul crengii și sări pe celălalt copac. N-a simțit nimic deosebit când a trecut ecuatorul și aștepta agitat pe creangă.

   - Cuvintele tale pot fi adevărate, o, maimuță înțeleaptă, spuse el după un timp când umbrele se lungiră puțin și soarele parcursese un drum destul de lung pe boltă, dar eu nu simt nimic deosebit acum că sunt în emisfera nordică a globului.

   - Se prea poate că tu nu simți nimic, dar este o realitate obiectivă pentru fiecare maimuță că tu te găsești într-un copac Buiu și acest copac este în emisfera nordică. Prea puțin contează ceea ce simți tu! Geografia-i geografie!

   Niani a dat din cap, dar creierul lui de maimuță se frământa neliniștit.

   - Oare ar trebui să simt ceva deosebit, dacă am trecut în emisfera nordică?

   Apoi citi din nou și din nou inscripția de pe tablă, când de la cap la coadă, când de la coadă la cap. Și deoarece simțea sub el creanga de dincolo de ecuator, își spuse:

   - Clar că așa este! Sunt în emisfera nordică și totuși nu simt nimic deosebit!

   - M’gogo, spuse Daudi, dacă treci linia morții în viața veșnică, se poate ca la început să nu simți nimic, dar fii consecvent și mergi înainte, în viață. După ce ai trecut linia de despărțire, nu te opri privind înapoi neliniștit.

   A păstrat apoi o clipă de tăcere. L-a văzut pe M’gogo dând din cap aprobator și continuă:

   - Du-te înainte pe două picioare, cu toată încrederea. Numele primului picior este „Biblia”, iar al celui de-al doilea „rugăciunea”. Nu este nicio nesiguranță, niciun „întâmplător”, când Biblia spune: „Cel care Îl are pe Fiul are viața”.