Pe străzile
din New York sufla un vânt rece. Mașinile goneau pe lângă blocuri uriașe.
Frânele scârțâiau și claxoanele răsunau când vreun trecător traversa necugetat
strada lată. Câinii adulmecau curioși în toate părțile, în timp ce stăpânii lor
îi trăgeau de lesă nerăbdători. Gospodinele, împovărate cu sacoșe pline, se
îndreptau grăbite spre stația de autobuz, iar copiii curioși își turteau nasul
de vitrine privind cu jind la minunățiile ce li se înfățișau ochilor.
În New York se
resimțea prea puțin din cel de-al Doilea Război Mondial, care bântuia în
Europa, în Africa și în Asia. Oamenii străbăteau fără teamă orașul puternic
luminat – tot așa și micuțul Sammy, care mergea de-a lungul trotuarului
ținându-se de mâna tatălui său.
Tatăl era un
bărbat liniștit, care ieșea în fiecare seară la plimbare. Acum Samuel era
destul de mare pentru a-l însoți pe tatăl său, iar prin pălăvrăgeala lui
necontenită îl abătea puțin de la îngrijorările lui zilnice. În acest timp,
acasă, în bucătărie, mâncarea era pe foc, iar când se vor întoarce, mama le va
pune ceva delicios pe masă. Da, le mergea bine – chiar dacă posibilitățile lor
erau modeste, chiria era mare, iar munca era istovitoare.
Sammy l-a
întrerupt pe tatăl său cufundat în gânduri. „Pentru ce este aceasta acolo?“ a
întrebat el și a arătat cu mâna învelită într-o mănușă de lână spre partea
cealaltă a străzii. Tatăl, obosit, nu a înțeles imediat. La ce se referea micuțul?
Poate la sigla vreunei firme pe o reclamă luminată? Sammy a dat din cap
dezaprobator. Poate la vitrinele puternic decorate? Nu! „Steaua, tată, steaua,
nu o vezi?“ Sammy privea țintă la o fereastră.
Acolo ardea o
lumânare, a cărei mică flacără lumina ca o stea.
Tatăl și-a
ridicat gulerul paltonului și a început să-i explice: „Oamenii din acea casă au
pus o lumânare la fereastră, pentru că se gândesc la fiul lor plecat la război.
El a plecat departe, departe, peste ocean, și luptă contra dușmanilor noștri.“
Între timp,
Sammy a descoperit multe alte asemenea stele la ferestre, unele mai mari,
altele mai mici. „Privește acolo, tată, încă una! Și aici! Și dincolo! Și acolo
nu-i niciuna! Dar acolo, în spate, sunt două, uite, tată!“ Și, pe când mergeau
mai departe, copilul a adăugat ca un atotștiutor: „Oamenii aceia au doi fii în
război, nu-i așa, tată?“
În timp ce
Sammy căuta alte „stele“ pe la ferestre, așa cum numea el micile lumini, tatăl
a devenit tot mai gânditor. Ce se va întâmpla cu Sammy, băiatul care îi era mai
drag decât orice? Va trebui oare să privească și el, tatăl, într-o zi cum mama
va pune la fereastră o lumină pentru fiul lor, Sammy?
Ce se întâmpla
cu toți tinerii care mureau acolo, în Europa, sub ploaia de gloanțe a
mitralierelor dușmane? Sau cu aceia, ale căror avioane atacate se făceau
țăndări prăbușindu-se la pământ sau se scufundau pentru totdeauna în Pacificul
îndepărtat?
Ajunși la
capătul șirului de case, în fața lor s-a deschis priveliștea unui câmp întins.
Sammy și-a ridicat privirea spre cerul întunecat. Apoi deodată și-a ținut
respirația, ca și când s-ar fi întâmplat ceva de neimaginat: „Oh, tată,
privește acolo!“ Tatăl a înțeles de data aceasta imediat. Sammy descoperise
Luceafărul-de-Seară, care strălucea pe cerul mohorât.
„Desigur, și
Dumnezeu a trimis un Fiu, pentru că și El are o stea la fereastră!“
Tatăl se uita
la ochii luminați de inteligență copilărească. Sammy descoperise ceva măreț!
Într-adevăr,
așa era: și Dumnezeu a trimis un Fiu. Nu pe unul oarecare, ci pe singurul Său
Fiu, pe care Îl iubea. Iar Fiul lui Dumnezeu Și-a dat viața pentru alții,
înainte cu mult timp ca micuțul Samuel să se plimbe pe străzile din New York
alături de tatăl său. Istoria Sa este scrisă în Biblie. Numele Său este Isus
Hristos. Nașterea Sa este motivul pentru care se sărbătorește Crăciunul.
Locuința lui
Dumnezeu în cer este minunată! Acolo, totul este frumos și plin de splendoare,
acolo te poți bucura și te poți simți cu adevărat bine. Din această locuință a
venit Isus pe pământ și S-a născut aici. Și, pentru că părinții Lui au fost
oameni săraci, iar casa de poposire era plină de vizitatori, nu a fost loc
pentru ei acolo. Isus a venit pe lume într-un staul. Primul Său leagăn a fost o
iesle pentru animale.
El a fost un
foarte bun Elev, punându-i în uimire pe toți cei care Îl cunoșteau. El nu a
făcut nimic rău, din contră, i-a ajutat pe toți. Oamenii bolnavi și aceia care
se afundau în greutăți se puteau baza pe ajutorul Său.
El a iertat
păcatele acelora care veneau la El cu conștiința apăsată și nu își ascundeau
vina. Păcatele lor erau iertate nu numai de către Isus, ci și de către
Dumnezeu, Tatăl Său, pentru că amândoi sunt întotdeauna una.
Dar El a avut și mulți dușmani. Oamenii,
care nu au vrut să asculte de sfatul Său, au căutat ocazii ca să-L omoare.
Conducătorii răi i-au agitat pe oameni, încât la sfârșit aproape toți au
strigat: Nu vrem ca Acesta să mai trăiască. El trebuie să moară! Când
guvernatorul acelui timp a întrebat ce rău a făcut ca să fie răstignit, nimeni
nu a putut răspunde. Ei L-au urât, pentru că nu au vrut să se întoarcă la
Dumnezeu. Ei nu au acceptat să fie deranjați de Unul care făcea doar binele.
Cel care este rău urăște binele.
După aceea El
a fost răstignit. Dar moartea Sa la cruce nu a fost în zadar. Dumnezeu, Tatăl Său, L-a adus iarăși la
viață. El trăiește
astăzi în cer la Tatăl Său. Steaua strălucitoare de pe cer este încă acolo. Ea
luminează astăzi pentru oamenii care i-au mărturisit lui Isus păcatele lor și
care, prin credință, L-au acceptat pe El ca Mântuitor al lor. Ei vor merge la
El în cer, chiar dacă între timp au murit. Apoi El îi va învia. Ei Îl numesc
„Domnul Isus“ și El îi sfătuiește bine.
De când acel tată i-a explicat fiului său Sammy semnificația acelor
luminițe de la ferestre, pe acest pământ au mai avut loc și alte războaie.
Aceste fapte de o brutalitate de nedescris, care au răspândit așa multă groază
și așa amară durere, au distrus nespus de mult. Dar ceva nu au reușit să facă
și nu vor putea face niciodată: să stingă steaua care se află la „fereastra lui
Dumnezeu“. Și nu vor putea șterge Numele care aduce salvare de moartea veșnică tuturor
acelora care Îl cheamă.
Ai descoperit și tu această stea?„Şi, iată, steaua pe care o
văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra
locului unde era Copilaşul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat nespus de
mult.“
Matei 2.9,10
