- Pe cine iubești tu mai mult? a întrebat-o doamna Tătar pe fiica ei de patru ani. Oana stătea în poala mamei.
Ce să spună Oana? Ea îi iubea pe toți din familie, pe părinți, pe frați... S-a uitat de la unul la altul, apoi s-a cuibărit mai strâns în poala mamei și i-a șoptit la ureche:
- Mami, pe tine te iubesc mai mult, dar pe Mântuitorul cel mai mult. După aceea a sărit din poala mamei, s-a îmbrăcat bine și a alergat cu frații ei afară la zăpadă să se joace.
După nici o jumătate de oră, micuța Oana a fost adusă în casă. O mașină a lovit-o, iar Păstorul cel Bun, care nu face nicio greșeală în toate acțiunile Lui, Și-a luat oița acasă, acolo unde „moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21.4).
Au urmat zile grele pentru întreaga familie, în mod deosebit pentru mamă, dar gândul că copilul ei drag se afla la Acela, pe care copilul ei L-a iubit mai presus de orice, îi dădea mângâiere. Tot mereu își amintea de ultimele cuvinte ale Oanei:
- ... dar pe Mântuitorul cel mai mult.
Îl iubești și tu pe Mântuitorul „cel mai mult”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu