Este captivant și interesant să citim despre
viața acestor doi frați. Povestea lor o poți urmări în Geneza, începând cu
capitolul 25. Se merită să citești aceste capitole. În rândurile următoare afli
câte ceva despre primii ani ai acestor doi frați.
Iacov și Esau erau copiii mult doriți ai lui
Isaac și Rebeca. Aceștia nu au avut mult timp copii. Ei i-au spus necazul lor
lui Dumnezeu și au avut chiar gemeni! Acești gemeni erau foarte, foarte diferiți
în exterior. Esau, întâiul născut, era roșu și avea tot corpul acoperit cu păr.
Numele Esau înseamnă păros. Iacov era altfel. El a fost deja
de la începutul vieții un tip special. El a ținut călcâiul fratelui său când a
venit pe lume. De aceea părinții lui i-au dat numele Iacov, care înseamnă cel care
ține de călcâi. În viața sa i-a înșelat mereu pe oamenii din jurul său.
Înainte de nașterea acestor copii, Dumnezeu
i-a spus mamei lor că din copiii ei vor lua ființă două popoare diferite. De
asemenea ea a aflat că mai târziu cel mai mare îi va sluji celui mai mic.
Această promisiune a fost cu atât mai neobișnuită, cu cât în timpul lui Iacov
era regula ca cel mai în vârstă să aibă întâietate față de cel mai tânăr. Dar
în acest caz, Dumnezeu a vrut altfel.
Caracterul diferit al lui Iacov și al
fratelui său s-a văzut în mod deosebit când au ajuns la vârsta când au învățat
meserii. Esau a devenit vânător, el petrecea mult timp în ținuturile dimprejur.
Cu siguranță, a făcut adeseori drumeții lungi, pentru a vâna un animal. Lui
Iacov îi plăcea să rămână acasă. El știa să gătească bine.
Se pare că Iacov înțelegea mai bine ce înseamnă
să fii întâiul născut. În timpul Vechiului Testament, întâiul născut avea parte
de o binecuvântare deosebită, așa-numitul drept
de întâi născut. Iacov a vrut neapărat să primească acest drept de întâi
născut, de aceea a profitat de prima ocazie pentru a-i lua fratelui său acest
drept.
Într-o zi s-a întâmplat ca Esau să vină
obosit de la vânătoare. Îi era foarte foame. Din fericire, Iacov tocmai făcuse
o ciorbă de linte. Nu știm dacă Iacov a făcut acest lucru intenționat. În orice
caz, Esau a văzut atunci posibilitatea de a-și potoli foamea. Dar Iacov nu i-a
dat de mâncare imediat. El dorea ca Esau să-i vândă lui dreptul de întâi născut.
Și Esau a fost de acord. Da, el a nesocotit chiar dreptul său de întâi născut. Pentru
el nu însemna prea mult să primească de la tatăl său o binecuvântare deosebită
din partea lui Dumnezeu.
Putem să-l comparăm pe Esau cu un copil care
crește într-o familie în care părinții cred în Domnul Isus. Un astfel de copil
aude de timpuriu multe despre Dumnezeu și istorioare din Biblie. Este deosebit
de trist dacă acest copil disprețuiește tot ceea ce a auzit – această
binecuvântare.
Au trecut mulți ani. Isaac a îmbătrânit și
vederea i-a scăzut. El credea că va muri curând. De aceea a vrut să-i acorde
fiului său Esau binecuvântarea care i se cuvenea întâiului născut. Esau nu i-a
spus tatălui său că și-a vândut dreptul de întâi născut fratelui său. Dar totuși
Esau nu a primit binecuvântarea. Iacov l-a înșelat pe tatăl său, așa încât el a
primit binecuvântarea. Când Esau a aflat aceasta, a conștientizat ce a pierdut.
Dar era deja prea târziu. Isaac nu-l mai putea binecuvânta și pe Esau. Curând
Iacov a trebuit să fugă, pentru că Esau vroia să-l omoare.
Ce învățăm din această întâmplare? Înțelegem
că noi nu mai trăim într-o perioadă ca acești gemeni. Noi nu trebuie să ne certăm
pentru un drept de întâi născut. Dar din ceea ce s-a petrecut ulterior observăm
că cei doi frați se raportau foarte diferit la ceea ce știau despre Dumnezeu.
Esau L-a disprețuit pe Dumnezeu, poruncile Lui și binecuvântarea Sa. El s-a
comportat în așa fel, încât Dumnezeu l-a numit mai târziu un „lumesc” (Evrei
12.16). Iacov, dimpotrivă, a arătat interes petru lucrurile divine. Adeseori a
dorit să-și atingă țelurile singur, fără să-L lase pe Dumnezeu să lucreze, iar
astfel a căzut în păcat. Dar în viața sa vedem că a dorit să se îndrepte
totdeauna după gândurile lui Dumnezeu.
„Binecuvântat
să fie omul care se încrede în Domnul” (Ieremia 17.7).
