miercuri

Frați în Biblie: Iacov și Esau

 

   Este captivant și interesant să citim despre viața acestor doi frați. Povestea lor o poți urmări în Geneza, începând cu capitolul 25. Se merită să citești aceste capitole. În rândurile următoare afli câte ceva despre primii ani ai acestor doi frați.

   Iacov și Esau erau copiii mult doriți ai lui Isaac și Rebeca. Aceștia nu au avut mult timp copii. Ei i-au spus necazul lor lui Dumnezeu și au avut chiar gemeni! Acești gemeni erau foarte, foarte diferiți în exterior. Esau, întâiul născut, era roșu și avea tot corpul acoperit cu păr. Numele Esau înseamnă păros. Iacov era altfel. El a fost deja de la începutul vieții un tip special. El a ținut călcâiul fratelui său când a venit pe lume. De aceea părinții lui i-au dat numele Iacov, care înseamnă cel care ține de călcâi. În viața sa i-a înșelat mereu pe oamenii din jurul său.

   Înainte de nașterea acestor copii, Dumnezeu i-a spus mamei lor că din copiii ei vor lua ființă două popoare diferite. De asemenea ea a aflat că mai târziu cel mai mare îi va sluji celui mai mic. Această promisiune a fost cu atât mai neobișnuită, cu cât în timpul lui Iacov era regula ca cel mai în vârstă să aibă întâietate față de cel mai tânăr. Dar în acest caz, Dumnezeu a vrut altfel.

   Caracterul diferit al lui Iacov și al fratelui său s-a văzut în mod deosebit când au ajuns la vârsta când au învățat meserii. Esau a devenit vânător, el petrecea mult timp în ținuturile dimprejur. Cu siguranță, a făcut adeseori drumeții lungi, pentru a vâna un animal. Lui Iacov îi plăcea să rămână acasă. El știa să gătească bine.

  Se pare că Iacov înțelegea mai bine ce înseamnă să fii întâiul născut. În timpul Vechiului Testament, întâiul născut avea parte de o binecuvântare deosebită, așa-numitul drept de întâi născut. Iacov a vrut neapărat să primească acest drept de întâi născut, de aceea a profitat de prima ocazie pentru a-i lua fratelui său acest drept.

   Într-o zi s-a întâmplat ca Esau să vină obosit de la vânătoare. Îi era foarte foame. Din fericire, Iacov tocmai făcuse o ciorbă de linte. Nu știm dacă Iacov a făcut acest lucru intenționat. În orice caz, Esau a văzut atunci posibilitatea de a-și potoli foamea. Dar Iacov nu i-a dat de mâncare imediat. El dorea ca Esau să-i vândă lui dreptul de întâi născut. Și Esau a fost de acord. Da, el a nesocotit chiar dreptul său de întâi născut. Pentru el nu însemna prea mult să primească de la tatăl său o binecuvântare deosebită din partea lui Dumnezeu.

   Putem să-l comparăm pe Esau cu un copil care crește într-o familie în care părinții cred în Domnul Isus. Un astfel de copil aude de timpuriu multe despre Dumnezeu și istorioare din Biblie. Este deosebit de trist dacă acest copil disprețuiește tot ceea ce a auzit – această binecuvântare.

   Au trecut mulți ani. Isaac a îmbătrânit și vederea i-a scăzut. El credea că va muri curând. De aceea a vrut să-i acorde fiului său Esau binecuvântarea care i se cuvenea întâiului născut. Esau nu i-a spus tatălui său că și-a vândut dreptul de întâi născut fratelui său. Dar totuși Esau nu a primit binecuvântarea. Iacov l-a înșelat pe tatăl său, așa încât el a primit binecuvântarea. Când Esau a aflat aceasta, a conștientizat ce a pierdut. Dar era deja prea târziu. Isaac nu-l mai putea binecuvânta și pe Esau. Curând Iacov a trebuit să fugă, pentru că Esau vroia să-l omoare.

   Ce învățăm din această întâmplare? Înțelegem că noi nu mai trăim într-o perioadă ca acești gemeni. Noi nu trebuie să ne certăm pentru un drept de întâi născut. Dar din ceea ce s-a petrecut ulterior observăm că cei doi frați se raportau foarte diferit la ceea ce știau despre Dumnezeu. Esau L-a disprețuit pe Dumnezeu, poruncile Lui și binecuvântarea Sa. El s-a comportat în așa fel, încât Dumnezeu l-a numit mai târziu un „lumesc” (Evrei 12.16). Iacov, dimpotrivă, a arătat interes petru lucrurile divine. Adeseori a dorit să-și atingă țelurile singur, fără să-L lase pe Dumnezeu să lucreze, iar astfel a căzut în păcat. Dar în viața sa vedem că a dorit să se îndrepte totdeauna după gândurile lui Dumnezeu.

„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul” (Ieremia 17.7).

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu