Într-un mare oraș din Anglia, la ora de religie, elevii au fost rugați să scrie pe un bilețel de ce se tem cel mai mult. Unii au notat războiul nuclear, iar alții bolile incurabile. Pe un bilețel, însă, era scris un răspuns neobișnuit: „Dacă toate rugăciunile ar fi doar monologuri.”
Așa este! Un cer gol ar fi cea mai mare catastrofă! Atunci am fi singuri cu păcatele, cu temerile și cu problemele noastre. Am fi nesiguri, amărâți, disperați! Ce ar fi viața noastră, dacă nu am avea un Mântuitor și un Ajutor ceresc?
Dar în cer nu domnește abisul, acolo Se află Dumnezeu. De aceea, rugăciunea nu este o murmurare meditativă în interiorul omului, ci este o vorbire cu Cel veșnic. El ascultă rugăciunea păcătosului care își cere iertare și dăruiește tuturor acelora care Îi aparțin încurajare și mângâiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu