miercuri

Și apoi?

 

Ce se va întâmpla când se va termina anul acesta?

Va veni un nou an.

Și ce vine apoi?

Apoi va veni un alt an nou.

Și apoi?

Poate că va veni un alt an nou. Dar s-ar putea ca în anul următor sau în celălalt, Domnul Isus să fi venit și să-Și fi luat copiii în ceruri.

Și atunci, ce va fi în cer?

Biblia spune: „Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21.3,4).

Vrăbiile

 

   Aici puteți citi câte ceva despre vrăbii. Cu siguranță, le cunoașteți pe aceste păsărele pline de viață care au întotdeauna un apetit bun și care, prin urmare, pot fi găsite peste tot unde este ceva de mâncare.

   Zilele trecute, un stol de vrăbii era atât de ocupat cu un sandwich care ajunsese pe șosea, încât a observat abia în ultima clipă apropierea unei mașini. S-au împrăștiat toate. Doar o singură vrabie nu a reușit să scape la timp. Aceasta a fost prinsă sub roțile mașinii.

   „Ghinion!” a spus șoferul care a observat-o. Fiul său cel mic, care stătea în spatele lui, l-a întrebat ce s-a întâmplat. „Oh”, a spus tatăl, „am trecut peste o vrabie.”

   „Este moartă?” a vrut să știe băiețelul. „Bineînțeles că da!” a răspuns tatăl. „O vrabie mai mult sau mai puțin, ce mai contează, sunt destule vrăbii. Sunt departe de a fi o specie pe cale de dispariție.”

   Cu aceste vorbe, ar fi uitat incidentul dacă nu s-ar fi uitat în oglinda retrovizoare după o vreme. A văzut că băiețelul avea lacrimi în ochi. „Ești bine, băiete?” a întrebat el. „Da”, a răspuns acesta, „dar încă mă gândesc la vrăbiuță. Cu siguranță că i-ar fi plăcut să trăiască, dar acum este moartă.”

   Tatăl a încercat să-și consoleze băiețelul. Dar apoi și-a dat brusc seama că nu mai avea niciun sentiment pentru un animal atât de mic. Comportamentul fiului său i-a reamintit că nici măcar marele Dumnezeu din cer nu este indiferent la soarta uneia dintre cele mai mici creaturi ale Sale. Nu spusese Domnul Isus că nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu?

   „Tată”, a spus deodată cel mic, „știi cântarea despre vrăbiuță? – „Te referi la cântarea: O vrăbiuță cade pe pământ? Da, o știu; să o cântăm?” Cei doi au cântat:

   „O vrăbiuță cade pe pământ, iar lui Dumnezeu nu-i scapă din vedere. Dacă Dumnezeu iubește atât de mult această păsărică, știu că mă iubește și pe mine.”

luni

„Cartea...”

 

   Cu mulți ani în urmă, un colportor distribuia literatură evanghelistică în piața unui mic oraș francez. A observat un bătrân fermier care stătea în fața unei mici librării, răsfoind cu atenție cărțile expuse. Una câte una, dezamăgit, le punea înapoi pe raft. Colportorul s-a apropiat de el și l-a întrebat în mod prietenos:
   - Nu găsiți ceea ce căutați?
   - Nu, a răspuns fermierul, caut cartea de mult timp și nu o găsesc.
   - Dacă aș putea să vă fiu de ajutor, aș fi bucuros, a răspuns colportorul. Ce fel de carte? Este una anume pe care o căutați cu atâta nerăbdare?
   - Da, tocmai aceasta este problema, a răspuns fermierul, că nu știu despre ce carte este vorba. După aceea, a scos din buzunarul hainei o pagină îngălbenită, care provenea evident dintr-o carte foarte veche, și a spus:
   - Uitați, vreau să găsesc cartea din care face parte această pagină. Cel puțin aș vrea să știu finalul acestei propoziții aici jos...
   Colportorul a recunoscut imediat textul paginii de carte ca fiind un pasaj din Noul Testament: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos...” (Romani 5.8).
   L-a rugat pe bătrân să vină cu el, l-a condus în apartamentul său, a luat Biblia și a citit: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.” Apoi a rostit o scurtă rugăciune, i-a dat vizitatorului său o Biblie și i-a cerut adresa. Bătrânul i-a mulțumit cu emoție și și-a luat rămas bun politicos.
 
   Ceva mai târziu, colportorul l-a vizitat pe bătrânul fermier. Acesta s-a bucurat foarte mult. Prin dragostea lui Dumnezeu a fost convins că este un păcătos pierdut, s-a întors la Dumnezeu și a acceptat mântuirea în Hristos. Acum era foarte fericit.
 
   De ar căuta toți oamenii mântuirea sufletelor lor cu tot atâta perseverență și seriozitate!
 

Cuvântul bun al mamei

 



Cuvântul bun al mamei
Nu-l lepăda copile
Cât va mai fi pe lume
Să ai urechi și zile,
Ci-nseamnă-ți-le bine
Să i le-asculți pe toate
Că nu-i pe lume nimeni
Ca ea să ți le-arate.
 
Nici pilda bună-a tatei
N-o lepăda-n viață
Spre tot ce-i vrednicie
S-o ai mereu în față,
Ci calea bună-n care
Părinții te-ndrumează,
Cu inima întreagă
Iubește-o și-o urmează.
 
Căci fericit e numai
Acel ce-și prețuiește
Părinții și credința
Prin care Domnu-l crește.