Un loc în cer

 

Un ajutor de brutar, care tocmai primise un loc de muncă, a vizitat pentru prima dată clienții noului său angajator. O clientă l-a întrebat dacă îi place la noul său șef. El a spus că nu se poate plânge, doar că șeful înjura foarte mult și aceasta îl deranja.

- Dacă nu puteți suporta vorbele urâte, înseamnă că proveniți dintr-o familie religioasă, a spus clienta și l-a întrebat mai departe:

- Îmi permiteți să vă întreb și dacă veți ajunge în cer?

- Sunt convins de aceasta.

- De ce credeți așa de puternic că aveți un loc în cer?

- Pentru că sunt evanghelic, a răspuns tânărul brutar.

Spre mirarea lui, clienta a fost de altă părere. Ea a spus:

- Evanghelicii nu ajung în cer – cel puțin n-am citit despre așa ceva în Biblia mea – și nici catolicii sau cum se mai numesc ei. Știți cine are intrare în cer? Oamenii care au mărturisit că sunt păcătoși pierduți și au recunoscut acest lucru în fața lui Dumnezeu și L-au acceptat pe Domnul Isus, în credință, ca Salvator.

Brutarul nu a fost bucuros să audă aceste cuvinte. El a spus că mai are de mers și la alți clienți, a salutat scurt și a plecat.

 

Câțiva ani mai târziu, un bărbat a intrat în atelierul unui comerciant de biciclete pentru a-și lăsa bicicleta la reparat. Când comerciantul a auzit că clientul vine din localitatea vecină, s-a interesat de o femeie, căreia mai demult, când era ajutor de brutar, îi ducea adeseori pâinea acasă.

- Ea este soția mea, a explicat zâmbind cel întrebat.

După ce comerciantul de biciclete și-a revenit din mirare, a spus:

- Vă rog să-i transmiteți soției dumneavoastră salutul meu și să-i spuneți că între timp mi-am schimbat meseria, dar mă gândesc adeseori la discuția noastră din acea dimineață, care a fost pentru binecuvântarea mea. Vă rog să-i spuneți că ajutorul de brutar va ajunge totuși în cer, nu pentru că este evanghelic, ci pentru că a venit ca păcătos pierdut la Domnul Isus și L-a primit în credință ca Mântuitor al său.