Când am avut 10 ani, mi-am dorit foarte mult să am 12 ani. Mă gândeam atunci că, dacă voi avea 12 ani, aș fi mai mare și aș putea să fac mult mai multe decât la 10 ani. Și când am avut 12 ani, mi-am dorit să am cât mai curând 14 ani.
Nu știu dacă și vouă v-a mers așa ca mie atunci. Acum sunt matur și nu-mi doresc foarte mult să ajung bătrân. Am plecat din casa părinților mei de mult timp și mi-am întemeiat o familie. Acum când eu însumi sunt tată, părinții mei nu mai sunt responsabili de mine. Eu trebuie să port acum răspunderea pentru mine și familia mea.
Așa cum orice om se dezvoltă de la mic copil la adult și preia tot mai multă responsabilitate pe baza experienței și a vârstei sale, tot așa trebuie să fie și în viața de credință. Dar, din nefericire, nu este așa de multe ori. Chiar scriitorul Epistolei către Evrei a trebuit să-i mustre pe evrei că au rămas copii în credință. Poți citi în Epistola către Evrei, capitolul 5, versetele 11-14.
Așa cum trupește devenim maturi, este important să creștem și în credință. Trebuie să fim oameni care să putem deosebi, prin Cuvântul lui Dumnezeu și experiențele credinței, între bine și rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu