Nu uita de miere!

   Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16:00 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

   - Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:

   1. Cine este Dumnezeu?

   2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu L-a văzut?

   În 20 de minute, toţi copiii au finalizat lucrarea.

   Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu este Tatăl nostru”; „El a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”. ...Dar a treizecea? Era lucrarea lui Ernestino, un băiat blond, mărunțel.

   - Ernestino, vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei!

   Copilul a înaintat şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundau obrajii. Învăţătoarea l-a încurajat. Elevul a început să citească sughiţând:

   „Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem, dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust.”

   Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:

    - Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu este să cunoaştem multe lucruri, ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră.

 

   Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept?

   Nu uita să pui „miere” în viața ta!