Rugăciunea ceasornicarului

   Un ceasornicar credincios a fost chemat într-o casă distinsă pentru a pune în mişcare un mare ceas, o moştenire a familiei. După ce a făcut acest lucru, a rugat să-i fie permis să se uite la un ceas franţuzesc, care se afla ca obiect luxos în holul vilei, pentru că nu mai funcţiona. Stăpâna casei îi spuse, că deja mulţi ceasornicari dibaci se străduiră fără rezultat să pună în mişcare acest ceas. Toţi au spus că ceasul este de fapt în regulă, nu poate fi găsit la el niciun defect; dar niciunul nu a reuşit să-l pună în funcţiune.

   - Dacă dumneavoastră veţi reuşi, încheie doamna, toţi din casă vom considera aceasta ca o minune, cu toate că niciunul dintre noi nu credem în minuni şi nici măcar în Dumnezeu.

   Ceasornicarul a început imediat să demonteze ceasul. În acest timp îi istorisea stăpânei casei ce a făcut Dumnezeu pentru el, cum a trăit mai demult fără Dumnezeu şi cum Dumnezeu l-a condus minunat şi îndurător. Doamna a rămas tot timpul de faţă, a văzut şi ascultat, şi a rămas şi când ceasornicarul a cântat un cântec despre nădejdea slăvită a vieţii lui în timp ce monta ceasul.

   În sfârşit, treaba era gata. Ceasornicarul lovi pendula, dar... ceasul nu a mers. Doamna râse.

   - Îl voi ruga pe Domnul şi Mântuitorul meu să-mi arate cum să pun în mişcare ceasul, şi El mă va asculta, spuse ceasornicarul.

   Doamna îi spuse că este curioasă dacă Domnul universului Se va îngriji de un lucru atât de minor. Mirarea ei a fost mare când bărbatul, fără să se scuze de francheţea sa, a îngenuncheat şi s-a rugat:

   O, Dumnezeul şi Tatăl meu, ştiu că Tu mă asculţi. Tu mi-ai dat dragoste faţă de meseria mea. Deja de aşa mulţi ani m-ai ajutat. Tu m-ai ajutat întotdeauna să reuşesc. Acum, Dumnezeul şi Tatăl meu, pentru că Tu m-ai răscumpărat şi m-ai făcut copilul Tău, îmi vei da mai multă minte şi înţelepciune, ca Numele Tău să fie proslăvit prin mine.

   El a rugat ca ceasul să fie lăsat pe locul pe care era până a doua zi dimineaţa, şi plecă.

   Seara, când făcu o plimbare şi trecu în revistă cu rugăciune evenimentele acelei zile, deodată îi veniră în minte câteva rotiţe de la ceas şi că la acestea nimeni nu s-a uitat înainte şi nu le-a uns. Pentru el a devenit certitudine că aici se afla dezlegarea problemei.

   În dimineaţa următoare merse devreme la vilă. Doamna l-a primit. Iarăşi a desfăcut ceasul, a luat rotiţele afară, se uită la ele, le curăţă şi le unse şi puse iarăşi totul la loc. Lovi pendula... ceasul începu să funcţioneze. Ceasul bătu la fără un sfert, şi când bătu şi la ora fixă, clopotele răsunară în turnuleţul, care încununa acest obiect de valoare minunat. Doamna stătea tăcută, evident adânc mişcată.

   - Dacă Dumnezeu v-a ajutat la acest lucru de toate zilele şi v-a ascultat rugăciunea, atunci vreau şi eu să mă plec înaintea Lui şi să cred în El, spuse ea.

   Ea a şi făcut acest lucru. Ea împreună cu toată casa ei au venit la Domnul Isus. Şi de atunci i-a servit Lui, pentru că devenise un adevărat copil al lui Dumnezeu care se ruga mult.