Avea probabil doisprezece ani.
Oare mergea la şcoală, mai avea părinţi, trebuia să muncească deja pentru a-şi
câştiga pâinea? Nu ştim! Eu mi-l imaginez mic şi vioi; sigur, ştia să se
descurce întotdeauna.
De ce se grăbeau aşa mulţi oameni
spre munte? Cu câteva provizii, băiatul îi urmă. Acolo sus era o mare mulţime
adunată; mulţimea era foarte liniştită, pentru că Cineva îi vorbea. Ce frumos
era: în cer nu mai există durere, tristeţe şi copii nefericiţi...
Dar, vorbirea s-a sfârşit. Câţiva
bărbaţi s-au apropiat de acel Om: „Învăţătorule! Învăţătorule! Trimite pe
aceşti oameni, căci le este foame.“ Dar Isus nu a vrut să-i trimită:
„Câte pâini aveţi? Verificaţi!
Daţi-le să mănânce!“
În timp ce se căutau peste tot
alimente, băiatul s-a apropiat de Domnul Isus şi I-a dat, fără să ţină ceva
pentru el, cinci pâini şi mai mulţi peştişori. Un ucenic a zâmbit: „Ce sunt
acestea la atâţia?“ Dar Isus deja le-a poruncit oamenilor să se aşeze. Domnul
dorea să facă din puţin mult: toată marea mulţime de oameni s-a săturat!
În lumea noastră de astăzi sunt
mulţi, mulţi oameni, care înfometează după pace şi fericire. Ei au nevoie de
Evanghelie, dar nu o cunosc. Este un băiat... o fată aici: Tu eşti acela, micuţ
cititor! Nu vrei să urmezi acest exemplu şi să pui la dispoziţia lui Dumnezeu
tot ce ai? Poate nu este mult, dar El poate face din puţin mult, dacă Îi dai
Lui totul. Mulţi oameni L-ar cunoaşte poate pe Domnul Isus, dacă viaţa ta ar
sluji în mâna Sa să le aducă Evanghelia.
Gândeşte-te bine la aceasta.
Citeşte astăzi cu atenţie versetele 5 la 13 din capitolul 6 al Evangheliei după
Ioan şi urmează exemplul lui Isaia:
„Am auzit glasul Domnului,
întrebând: «Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?» Eu am răspuns: «Iată-mă,
trimite-mă!»“ (Isaia 6.8).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu