Dispreţ, batjocură şi ocară

   În urmă cu câţiva ani - era într-o duminică -, am vrut să o vizitez pe prietena mea de şcoală. După adunare am mâncat şi am pornit la drum.

   Nu m-am îndepărtat mult de casă, când pe o poiană a unui vecin am zărit o mulţime de băieţi din sat stând la umbră. Conversaţiile şi râsetele lor răsunau până departe. Dar deodată s-a liniştit totul şi ca la comandă toţi s-au pus pe spate în iarbă.

   Când m-am apropiat, unul dintre ei a început să cânte. L-am recunoscut imediat după glas şi m-am mirat că ştia aşa de bine cântarea.

   Dacă îmi aduc bine aminte, era prima strofă din „Ţara cerească”.

   Pentru că drumul meu ducea aproape în semicerc în jurul poienii, unde stăteau băieţii din sat, am putut auzi toată strofa, căci nu am trecut aşa de repede pe lângă ei.

   În timp ce Florin cânta, ceilalţi râdeau pe înfundate, iar câte unul îşi ridica puţin capul pentru a vedea cum mă comport eu.

   Copii, ce credeţi, m-am supărat?

   Poate şi voi aţi fost batjocoriţi, sau alţii au râs de voi, sau aţi fost tachinaţi în vreun fel, pentru că mergeţi la şcoala duminicală şi la adunare. Şi ce aţi făcut?

   Vă pot spune ce am făcut eu: înainte de naşterea mea din nou, i-aş fi bătut pe băieţi cât aş fi putut de tare. Dar acum, când am primit o inimă nouă, am făcut contrariul. M-am putut bucura, căci prin aceasta răsplata mea va fi mai mare.

   Un frate ne-a spus şi adesea ne-a făcut curaj prin cuvintele:

   „Cu cât ai parte de mai mult dispreţ, de mai mult batjocură, de mai multă ocară, cu atât vei avea o răsplată mai mare.”

   Mântuitorul spune în Cuvântul Său:

„Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru, ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer...” (Luca 6.22-23).

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri...” (Matei 5.44-45).

   Aş dori ca Florin, dar şi ceilalţi să poată cânta frumoasa cântare cu inimi curate. Şi în loc să le port ranchiună, pot să mă rog pentru ei, ca să se întoarcă la Dumnezeu înainte ca timpul preţios de har să trecă pentru totdeauna.