Un mare fermier din America avea ca servitor personal un negru credincios. Acesta Îl mărturisea pe Mântuitorul său în slujba sa.
Dintr-o dată, într-o bună zi, fermierul a murit. Tristețea și durerea l-au umplut pe servitorul negru. Cineva a vrut să-l mângâie și i-a spus:
- Stăpânul tău este acum în cer!
- Oh, a spus negrul, mă tem că nu este acolo!
- Da, de ce nu?
- Știți, de fiecare dată când stăpânul meu voia să plece într-o călătorie mare, povestea despre ea cu mult timp înainte și spunea exact unde voia să meargă; dar niciodată nu a vorbit despre cer!
„Din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12.34).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu