Bunicul s-a decis să curețe podul. Așa că Matteo și tatăl său vin să-l ajute pe bunicul sâmbăta aceasta. Bunicul este recunoscător pentru sprijin, deoarece el nu mai are prea multă putere. Dar este sigur: „Cu doi bărbați atât de puternici alături de mine, putem face cu ușurință această muncă.”
Matteo își îndoaie brațul stâng și strânge pumnul pentru a dovedi aceasta.
Bunicul se uită uimit la brațul lui Matteo și râde.
- Ei bine, cu mușchii aceștia, totul va merge bine astăzi. Să mergem - ne așteaptă un pod plin, anunță bunicul, arătând spre mica trapă din tavan.
Matteo dă din cap și îl înclină puțin:
- Te vom ajuta.
Bunicul zâmbește:
- Bineînțeles că există și o mică recompensă pentru tine.
Bunicul trage de trapa podului cu un cârlig. Trapa se desprinde din tavan și coboară scârțâind spre ei.
Tata desface scara care este atașată de trapă.
- Hai, sus pe scară, îl îndeamnă el pe Matteo să urce.
- Aici este mucegai!, strigă Matteo de sus.
- Vom deschide imediat fereastra, sugerează bunicul. De aceea am propus să facem treaba aceasta acum, iarna. Cât de cald crezi că este sub acoperiș vara?
În timp ce toți trei stau în pod, tata dă din cap. De unde să înceapă? Cutii, valize, scânduri și multe altele sunt înghesuite sub acoperiș. Bunicul le sugerează să înceapă să lucreze într-o singură direcție. Tata și bunicul sortează, Matteo pune deoparte tot ce trebuie să fie transportat pe scară jos. Lucrează astfel pentru o vreme.
- Uf, e destul de greu, geme Matteo și ia în mână un tub lung pe care i-l dă tata.
- Ce este acesta?
- O parte dintr-un telescop.
Matteo se încruntă.
- Un telescop, repetă bunicul și scormonește în colțul din dreapta al podului. Ah, da - aici, comentează el, ținând în mână o cutie argintie. Un telescop este un fel de ochean, dar mult mai puternic, mai precis. Poate fi folosit pentru a observa cerul înstelat.
- Stai puțin!, strigă tata, care urcă pe scările înguste ale mansardei. De fapt, telescopul este al meu.
- Nu doar de fapt!, spune bunicul. Încă îți aparține.
- Am primit acest telescop când am împlinit 12 ani. Tata ia tubul din mâna lui Matteo și se uită la el: Ar trebui să mai funcționeze.
- Și eu cred la fel, spune bunicul.
- Putem să-l încercăm?, întreabă Matteo nerăbdător.
- De ce nu? Tata este încântat.
- Am putea avea noroc, spune bunicul, aruncând o privire pe fereastra de la acoperiș.
- Cerul este foarte senin și până acum nu sunt nori pe cer. Și pare să fie ger la noapte. Acestea sunt condiții bune pentru noi!
- Să continuăm mai întâi treaba aici, spune tata. Înainte să se întunece vom reuși să facem încă multe aici.
Motivat de perspectiva de a explora cerul înstelat la noapte, Matteo continuă să dea o mână de ajutor. Cei trei bărbați harnici reușesc să elibereze aproape jumătate din pod. Câteva cutii sunt încă îngrămădite în hol, bunicul vrea să le verifice mai târziu.
Tot pe hol este și telescopul tatălui. După muncă și un sandviș de la bunica, este în sfârșit timpul să monteze telescopul.
- Ce bine că în această perioadă a anului se întunecă atât de devreme, vara ar fi trebuit să așteptăm și mai mult, spune bunicul și montează telescopul împreună cu tata. Apoi își îmbracă jachetele călduroase de iarnă și pornesc cu telescopul în grădina bunicului.
Tata plasează dispozitivul la câțiva metri distanță de casă. El întinde picioarele suportului și îi spune lui Matteo:
- Privește pe aici!
Matteo se uită cu un ochi într-un tub mic.
- Acesta este vizorul, explică bunicul. Acolo poți vedea o parte mai mare a cerului.
Tata se uită într-o lentilă de sticlă la capătul tubului mare și se străduiește să rotească un șurub.
Bunicul comentează:
- Prin acest ocular poți vedea obiectul la care vrei să te uiți mai atent. Tata a folosit șurubul pentru a focaliza imaginea.
Tatăl lui Matteo face un pas înapoi.
- Acum este rândul tău, Matteo.
Și într-adevăr - Matteo este uimit. El vede încă patru puncte minuscule la stânga și la dreapta unui punct luminos strălucitor.
- Wow, se miră Matteo, nu le-aș fi văzut niciodată cu ochiul liber.
- Acestea sunt cei patru sateliți mari ai planetei Jupiter, îi explică tata. Prima descoperire pe care Galileo Galilei a făcut-o cu telescopul său. Nimeni nu le mai descoperise până atunci.
Bunicul vrea și el să le vadă, iar Matteo îi cedează locul.
- A meritat să facem ordine în pod, spune bunicul. Altfel, am fi ratat acest baldachin frumos în seara aceasta.
Tata este de acord.
- Întotdeauna merită să căutăm lucruri vechi în pod. Merită să căutăm și în podul nostru.
- La noi acasă?, întreabă Matteo curios. Sunt comori acolo?
Tata râde.
- Sunt, sigur că sunt. Dar eu mă refeream de fapt la podul de acolo, și arată cu degetul arătător spre fruntea sa.
- Cămăruța superioară, îi spune bunicul creierului.
- Nu înțeleg, se încruntă Matteo.
- Câteodată uităm unele lucruri pentru mult timp, explică tata. Ca telescopul din pod. Acum l-am scos din nou la iveală și avem o nouă perspectivă asupra marelui Creator - Dumnezeu. Fă o plimbare pe aleea amintirilor și verifică-ți celulele cenușii ale creierului, sigur îți vei aminti ceva. De exemplu, un verset biblic, o cântare, o experiență în care ai simțit ajutorul lui Dumnezeu sau altceva. Și dintr-o dată Îl vei vedea din nou pe Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu