Păpușile

 

   Pe 3 octombrie 2009, la Poarta Brandenburg din Berlin s-au întâlnit două păpuși supradimensionate. Aceasta era o comemorare simbolică a reunificării Germaniei. Creatorii acestor „uriași”, niște artiști din Franța, au fost nevoiți să depună eforturi mari pentru a-și face „creaturile” cât mai asemănătoare oamenilor. Ei au reușit chiar să pună un zâmbet pe chipurile păpușilor, ceea ce a fost răsplătit cu mari aplauze din partea publicului entuziast.

   Era un singur lucru pe care acești uriași nu-l aveau în mod evident - viața. Erau morți, cum sunt toate păpușile. Aceasta era o dovadă izbitoare a faptului că cei doi creatori ai păpușilor erau oameni foarte inteligenți, dar nu erau Dumnezeu. Noi suntem, desigur, mândri de inteligența noastră, dar trebuie să avem un Creator și mai inteligent deasupra noastră. Oamenii sunt făcuți mult mai complicați decât aceste păpuși, în care niciun designer nu poate insufla suflet sau duh, așa cum Dumnezeu, Creatorul nostru, a făcut cu noi (Geneza 2.7). Să ne gândim numai la capacitatea oamenilor de a exprima gânduri semnificative și complexe prin limbaj. Acest lucru este unic în lumea ființelor vii. Și totuși, unii oameni își folosesc limbajul pentru a afirma: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14.1).

   Oamenii pot avea părtășie cu Creatorul lor. Totuși, pentru aceasta, ei trebuie să recunoască măreția Sa și autoritatea Sa asupra vieții lor și să se încreadă în dragostea Lui, pe care El a revelat-o în Isus Hristos. Hristos Și-a dat viața pentru a ne conduce la Dumnezeu și la comuniunea cu El (1 Petru 3.18).