- Frumos, nu-i așa? Teo își pune una dintre
mănușile făcute chiar din piele adevărată.
- Mama ta va fi atât de încântată de
ele.
- Și eu cred la fel.
Bunica ia cealaltă mănușă și trece ușor cu
mâna peste ea.
- Acum trebuie doar să le împachetezi
frumos.
- Chiar trebuie să le împachetez? se bosumflă
Teo.
- Străduiește-te puțin, îl încurajează
bunica. Mai ales că am o hârtie de împachetat atât de frumoasă cu fulgi de
zăpadă pe ea. Este perfectă pentru iarnă.
Teo se lasă convins. În timp ce bunica aduce
hârtia de împachetat, Teo se duce după bandă adezivă și foarfecă.
Bunica taie cu generozitate o bucată de
hârtie din sul.
- Foarte mare risipă, remarcă imediat Teo.
Și oricum...
Nici nu termină de vorbit, că și este întrerupt.
- Taci și începe, comentează bunica.
- Bine! Teo ia mănușile și le pune în
mijlocul hârtiei. „Așa, acum împăturește-o”, își spune el.
- Gândește-te mai întâi cum trebuie să
împăturești hârtia, spune bunica. Nu vei primi o a doua foaie de hârtie - ar fi
prea multă risipă.
- De ce nu folosim pur și simplu hârtie de
ziar? sugerează Teo. Poți să o lipești cu bandă adezivă și poți face risipă de
hârtie, iar mama nu trebuie să o desfacă frumos, ci poate pur și simplu să o
rupă. Este mult mai ușor - și mai ieftin!
- Dar nu arată la fel de frumos, subliniază
bunica.
- Contează conținutul, nu ambalajul, replică
Teo.
- Cred că și ambalajul contează, afirmă
bunica, ajutându-l pe Teo să împacheteze mănușile.
- Nu întotdeauna, răspunde Teo. „N-avea
nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile”, spune el, citând un
verset din Biblie de la Isaia 53.
Bunica rămâne fără cuvinte pentru o clipă.
- Ai dreptate, recunoaște ea în cele din
urmă. Nu este întotdeauna vorba despre ambalaj. Uneori este frumos sau util
dacă ceva arată bine, dar, în cele din urmă, ceea ce contează cel mai mult este
ce este înăuntru.
- Crezi că oamenii nu L-au acceptat pe
Domnul Isus, pentru că nu avea nimic special în exterior? întreabă Teo.
- Părinții Lui erau săraci, iar orașul în
care a crescut era Nazaret și avea o reputație rea. Poți citi despre acest
lucru în Ioan 1.46. La El în exterior nu era nimic atrăgător, cu siguranță! Dar
oamenii nu L-au dorit mai ales pentru că le arăta cât de rele erau inimile lor.
Și nimănui nu-i place să audă așa ceva!
- Așa este. Teo dă din cap. Pentru o scurtă
clipă, niciunul dintre ei nu spune nimic. Și acest lucru nu se întâmplă prea
des.
- Deci preferi să folosești hârtie de ziar?
întreabă în cele din urmă bunica.
- Ah, acum că ai tăiat din acest sul de
hârtie așa de frumoasă, ar fi și mai mare risipă să aleg hârtia de ziar, se
gândește Teo.
- Nicio problemă, nu o voi arunca; pur și
simplu voi împacheta următorul cadou cu ea. Bunica este puțin cam rea.
- Dar atunci poate că nu va mai fi iarnă și
nu va mai fi potrivită pentru anotimp! Teo nu se dă ușor bătut.
- Deci, până la urmă, este mai frumoasă
decât hârtia de ziar? îl întreabă bunica pe Teo.
- Da, recunoaște Teo. Doar ambalarea este
atât de dificilă!
- Te voi ajuta, spune bunica.
- Și atunci va fi cel mai minunat cadou din
lume, se bucură Teo.
- Dar în primul rând conținutul... Bunica ia
foarfeca.
- Este cel mai bun, se laudă Teo pe el
însuși.
- Nu chiar. Ochilor bunicii nu le scapă
nimic. Uite, deja se desface o cusătură!
- Și nu se pot returna, pentru că erau
la reducere. Teo este vizibil dezamăgit.
- Mă voi apuca discret de treabă la mașina
mea de cusut.
Bunica ia mănușa și o examinează mai atent.
- Mașina ta nu este deloc discretă, face
mult zgomot, spune îngrijorat Teo.
- Cine mi-a spus tocmai că nu contează
cel mai frumos ambalaj?
- Da, dar mănușile sunt conținutul, răspunde
Teo.
- Nu, conținutul sunt mâinile
mamei tale! Și bunica face o grimasă