Teo și cadoul

 

    - Frumos, nu-i așa? Teo își pune una dintre mănușile făcute chiar din piele adevărată.

   - Mama ta va fi atât de încântată de ele.

   - Și eu cred la fel.

   Bunica ia cealaltă mănușă și trece ușor cu mâna peste ea.

   - Acum trebuie doar să le împachetezi frumos.

   - Chiar trebuie să le împachetez? se bosumflă Teo.

   - Străduiește-te puțin, îl încurajează bunica. Mai ales că am o hârtie de împachetat atât de frumoasă cu fulgi de zăpadă pe ea. Este perfectă pentru iarnă.

   Teo se lasă convins. În timp ce bunica aduce hârtia de împachetat, Teo se duce după bandă adezivă și foarfecă.

   Bunica taie cu generozitate o bucată de hârtie din sul.

   - Foarte mare risipă, remarcă imediat Teo. Și oricum...

   Nici nu termină de vorbit, că și este întrerupt.

   - Taci și începe, comentează bunica.

   - Bine! Teo ia mănușile și le pune în mijlocul hârtiei. „Așa, acum împăturește-o”, își spune el.

   - Gândește-te mai întâi cum trebuie să împăturești hârtia, spune bunica. Nu vei primi o a doua foaie de hârtie - ar fi prea multă risipă.

   - De ce nu folosim pur și simplu hârtie de ziar? sugerează Teo. Poți să o lipești cu bandă adezivă și poți face risipă de hârtie, iar mama nu trebuie să o desfacă frumos, ci poate pur și simplu să o rupă. Este mult mai ușor - și mai ieftin!

   - Dar nu arată la fel de frumos, subliniază bunica.

   - Contează conținutul, nu ambalajul, replică Teo.

   - Cred că și ambalajul contează, afirmă bunica, ajutându-l pe Teo să împacheteze mănușile.
   - Nu întotdeauna, răspunde Teo. „N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile”, spune el, citând un verset din Biblie de la Isaia 53.

   Bunica rămâne fără cuvinte pentru o clipă.

   - Ai dreptate, recunoaște ea în cele din urmă. Nu este întotdeauna vorba despre ambalaj. Uneori este frumos sau util dacă ceva arată bine, dar, în cele din urmă, ceea ce contează cel mai mult este ce este înăuntru.

   - Crezi că oamenii nu L-au acceptat pe Domnul Isus, pentru că nu avea nimic special în exterior? întreabă Teo.

   - Părinții Lui erau săraci, iar orașul în care a crescut era Nazaret și avea o reputație rea. Poți citi despre acest lucru în Ioan 1.46. La El în exterior nu era nimic atrăgător, cu siguranță! Dar oamenii nu L-au dorit mai ales pentru că le arăta cât de rele erau inimile lor. Și nimănui nu-i place să audă așa ceva!

   - Așa este. Teo dă din cap. Pentru o scurtă clipă, niciunul dintre ei nu spune nimic. Și acest lucru nu se întâmplă prea des.

   - Deci preferi să folosești hârtie de ziar? întreabă în cele din urmă bunica.

   - Ah, acum că ai tăiat din acest sul de hârtie așa de frumoasă, ar fi și mai mare risipă să aleg hârtia de ziar, se gândește Teo.

   - Nicio problemă, nu o voi arunca; pur și simplu voi împacheta următorul cadou cu ea. Bunica este puțin cam rea.

   - Dar atunci poate că nu va mai fi iarnă și nu va mai fi potrivită pentru anotimp! Teo nu se dă ușor bătut.

   - Deci, până la urmă, este mai frumoasă decât hârtia de ziar? îl întreabă bunica pe Teo.
   - Da, recunoaște Teo. Doar ambalarea este atât de dificilă!

   - Te voi ajuta, spune bunica.

   - Și atunci va fi cel mai minunat cadou din lume, se bucură Teo.

   - Dar în primul rând conținutul... Bunica ia foarfeca.

   - Este cel mai bun, se laudă Teo pe el însuși.

   - Nu chiar. Ochilor bunicii nu le scapă nimic. Uite, deja se desface o cusătură!
   - Și nu se pot returna, pentru că erau la reducere. Teo este vizibil dezamăgit.

   - Mă voi apuca discret de treabă la mașina mea de cusut.

   Bunica ia mănușa și o examinează mai atent.

   - Mașina ta nu este deloc discretă, face mult zgomot, spune îngrijorat Teo.
   - Cine mi-a spus tocmai că nu contează cel mai frumos ambalaj?

   - Da, dar mănușile sunt conținutul, răspunde Teo.

   - Nu, conținutul sunt mâinile mamei tale! Și bunica face o grimasă