„Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.” (Psalmul 27.10)
Ștefan,
un băiețel african, avea șapte ani când mama lui l-a abandonat. Curând a ajuns
pe străzi. Își potolea foamea scotocind prin coșurile de gunoi ale albilor și
dormea sub un pod. La 14 ani, s-a alăturat unei bande violente. Mai târziu, a ajuns
la o organizație marxistă care dorea să elibereze țara. La ordinul acesteia, el
urma să semene tulburare în rândul populației orașului său.
După
câțiva ani, la periferia orașului avea loc un eveniment evanghelistic într-un
cort. Înarmat cu cocktailuri Molotov, Ștefan, acum în vârstă de 19 ani, s-a
amestecat printre participanți. La început, cineva le-a spus oamenilor despre
convertirea lui la Hristos; acest lucru l-a impresionat pe Ștefan, așa că a ascultat
și mai departe. A auzit despre păcat și ce îi împinge pe oameni să facă - de
exemplu, acte de violență - și care este rezultatul final. Ștefan era uimit;
credea că predicatorul i se adresa doar lui. De unde îi cunoaștea viața?
Apoi,
Ștefan a auzit despre harul mântuitor al lui Dumnezeu. În cele din urmă, a uitat
complet de ce venise acolo. S-a dus la predicator și i-a povestit toată viața
lui. Iar predicatorul i-a citit promisiunea lui Dumnezeu din versetul de mai
sus.
Ștefan
și-a recunoscut păcatele și le-a mărturisit. Atunci inima lui a fost cucerită
de dragostea lui Dumnezeu. Pentru prima dată în viața lui, a îngenuncheat să se
roage lui Dumnezeu. A simțit că Dumnezeu îl iubește și îl așteaptă. Așa că s-a
rugat astfel: „Părinții mei nu mă vor. Primește-mă, Doamne, primește-mă! Mă
pocăiesc de tot răul pe care l-am făcut. Isuse, iartă-mă și primește-mă acum!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu