Un bătrân morocănos
și singuratic își petrecea zilele plângându-se de toți vecinii. Grădina lui era
plină de mărăcini, iar poarta stătea veșnic închisă.
Un copil vesel s-a
mutat în casa de alături. În fiecare zi, băiatul lua câte o caisă dulce din pomul
din curtea lui, mergea la gard și i-o întindea bătrânului spunând: „Ia,
bunicule, să ai o zi mai dulce!”
La început, bătrânul
o lua supărat și dădea din mână. Dar băiatul nu se lăsa. În fiecare zi venea cu
același zâmbet și aceeași caisă. Încet-încet, gheața din inima bătrânului s-a
topit. Într-o zi, a ieșit la poartă, i-a zâmbit copilului și i-a dat o floare
ruptă din propriul mărăciniș, singura crescută acolo.
Bunătatea repetată
învinge orice zid ridicat de ură sau singurătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu