Făclia lui Alexandru

   Despre Alexandru cel Mare se povestesc următoarele:

   De fiecare dată când asedia o cetate dușmană, înfigea în pământ o făclie arzândă în fața porților cetății. Acest lucru însemna că fiecare care venea la el, atât timp cât ardea făclia, putea rămâne în viață. Când făclia era scrum, atunci nimeni nu scăpa de răzbunarea fatală la luarea cu asalt a cetății.

   Și făclia vieții tale arde. Dar cât timp încă, nu știi. Un vânt neașteptat poate să o stingă într-o clipă. De aceea gândește-te că există Cineva care îți oferă acum harul!

   Ce va fi mâine, nu știi. Astăzi, Dumnezeu vrea să-ți dea harul, și anume în Fiul Său, Isus Hristos, care a vrut să moară și pentru tine pe crucea de la Golgota.

   De aceea Duhul Sfânt îți strigă:

   „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“ (Evrei 4.7).

   Dacă trece timpul harului, rămân numai aceste cuvinte:

   „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!“ (Evrei 10.31).