„Cât timp trebuie să cinstesc pe părinţii
mei?” Aceasta este o întrebare pe care o pune ici şi colo câte un copil. Şi tu,
drag cititor, eşti poate nedumerit.
Bunul Dumnezeu spune El Însuşi;
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,
pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul
tău.”
Răspunsul este simplu: trebuie să cinstim pe
părinţii noştri atât timp cât locuim în ţara dăruită, adică atât timp cât trăim
aici pe pământ! Acest lucru este valabil şi după moartea părinţilor.
De ce a dat Dumnezeu această poruncă? Pentru
ca noi să putem alege între binecuvântare şi blestem. Dar Dumnezeu vrea să te
vadă fericit şi în bunăstare. Cinstirea părinţilor este de asemenea cea mai
bună reţetă pentru a ajunge la o vârstă înaintată.
Cum se cinstesc părinţii? Cel mai simplu
este prin ascultare. Adesea au dorinţe pe care nu le spun nimănui cu plăcere.
Ei au învăţat să renunţe şi mai întâi să împlinească dorinţele copiilor.
Cât de adesea cârpeşte ciorapii o mamă
grijulie până noaptea târziu! Sau cârpeşte pantalonii lui Ionel care i-a rupt
când a alunecat din măr; sau spală fusta Mariei care a a murdărit-o când a
alunecat. Toate acestea mama iubitoare le remediază, şi adesea tocmai când
copiii dorm dulce!
Mama este adesea seara ultima care mege la
culcare şi dimineaţa iarăşi prima care se trezeşte. Copiii vin la masa pusă şi
uneori mai au şi toane rele. Poate ceva nu le este pe plac.
Drag copil, le-ai mulţumit părinţilor tăi
pentru toate străduinţele lor pentru tine? Poate ai putea să pregăteşti o dată
mâncarea de dimineaţa şi să faci lucrările pe care le poţi face. Şi ai văzut că
oamenilor mai în vârstă nu le place să meargă singuri pe stradă? Ai putea să
însoţeşti pe mama sau pe tatăl tău şi să nu gândeşti că tu ar trebui să faci
doar activităţile tale plăcute.
Vezi în această imagine cum acest tânăr
sprijină şi conduce pe mama sa gârbovită? El nu se ruşinează să aibă o asemenea
mamă, cum mulţi, din păcate, fac. El ştie că ea adesea l-a supravegheat în timp
de boală, şi este mulţumitor că ea s-a rugat pentru el. Şi pedepsele le vede
acum ca foarte preţioase, căci altfel ar fi ajuns poate într-o instituţie de
educaţie. Ea are cocoaşa de la munca grea pe care a făcut-o tocmai pentru el.
Un fiu înţelept a spus:
„Nu batjocori defectele tatălui tău; căci nu
este spre cinstea ta. Căci cinstirea tatălui este propria ta cinste, şi
dispreţuirea mamei este spre propria ta ruşine.”
Mulţi copii vor însă să ştie mai bine decât
părinţii şi fac ce vor ei. Dar greşesc!
Da, unii îndrăznesc să vorbească obraznic cu
mama şi să se certe cu ea. Sora mea mi-a povestit de o fiică, ce era foarte rea
cu mama ei. Tata murise, şi de aceea sora mea le ajuta în timpul şcolii la
munca agricolă. Fiica spunea că mama nu o putea suporta şi că va primi o parte mai
mică de moştenire. Ca urmare, mama trebuia să audă porecle înjositoare de la
ea.
Odată plantau cartofi, iar fiica i-a spus în
supărare mamei:
- Din
cartofii tăi pe care îi pui vor ieşi numai schilozi.
Cu un ton liniştit, mama i-a răspuns:
- Vezi
ca să nu fie cândva schilozi copiii tăi!
Nu a trecut mult timp aşa cu obrăzniciile.
Fiica s-a căsătorit şi a plecat. Primul ei copil este un sărman băiat. Astăzi
are aproximativ zece ani şi nu poate merge singur. De asemenea nu poate să
vorbească, decât să scoată câteva sunete.
- Ce
părere aveţi, copii, se gândeşte mama tânără la cuvintele fatale când trebuie
să-l schimbe pe băiatul ei de 10 ani?
Ea a avut şi alţi copii, care au murit
curând. Dumnezeu a permis aşa. Sigur, că El ar fi putut să transforme necazul
familiei în bucurie, dacă mama tânără s-ar fi întors la Dumnezeu şi s-ar fi
împăcat cu mama ei.
Dragi copii, să-i iubim pe părinţii noştri
şi să-i cinstim, indiferent că îi mai avem sau nu!
„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii
voştri, căci este drept.” Efeseni 6.1
„Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi
nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca
puii de vultur.” Proverbe 30.17
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu