În aprilie 1912, Titanic, noul vapor britanic, a pornit în prima sa călătorie cu peste 1.500 de pasageri la bord și toată lumea a presupus că va fi capabil să reziste tuturor pericolelor mării.
Printre pasageri era și evanghelistul John Harper, cunoscut de mulți credincioși la acea vreme, care dorea să ajungă la Chicago pentru a propovădui și acolo Cuvântul lui Dumnezeu.
Pe 14 aprilie, nava a lovit un aisberg în Atlanticul de Nord și a început să se scufunde rapid. John Harper tocmai vorbise cu un tânăr pentru a-i arăta seriozitatea veșniciei atunci când a nava s-a lovit de aisberg.
Ceva mai târziu, un scoțian, unul dintre puținii supraviețuitori ai acestei catastrofe marine, a relatat următoarele:
„Pluteam în derivă agățat de o bucată de lemn când John Harper, care se ținea și el de o scândură, a apărut lângă mine. El m-a întrebat:
- Ești mântuit?
- Nu, i-am răspuns eu.
- Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!
Un val mare l-a îndepărtat de mine. Dar apoi - destul de ciudat - valul l-a apropiat din nou de mine. Și din nou mi-a strigat întrebarea:
- Ești mântuit?
- Nu, i-am răspuns eu sincer, nu pot să spun că sunt mântuit.
- Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!
Acestea au fost ultimele sale cuvinte, pe care le-am auzit, pentru că imediat după aceea a fost luat de un alt val și am fost despărțiți unul de altul. – În apele reci ale Atlanticului am înțeles bine ce a vrut John Harper să-mi spună. Astfel, eu am fost ultimul păcătos care a venit la pocăință prin John Harper.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu