Pericolul de a te ascunde

 

   Cățelușul lui M’gogo se furișă sub scaunul lui Daudi, se întinse și închise ochii.

   Yohanna râdea.

   - Ia uite, el crede că s-a ascuns de tine!

   Puse jos lemnul pe care îl sculptase în formă de leopard și privi iscoditor sub scaun:

   - Ascultați-mă cu toții! Nici cel mai isteț nu se poate ascunde din fața lui Dumnezeu. Ascultați povestea cameleonului, a girafei încăpățânate și a leopardului.

   Lwivi, cameleonul, stătea pe o crenguță a copacului-umbrelă și exersa schimbarea culorii pielii.

   Nepotul cel mai neastâmpărat al lui Tviga privea cum se schimbă în cafeniu, apoi în verde, apoi în galben.

   Cameleonul își umflă pieptul și cu o voce scârțâită spuse:

   - Întoarce-ți capul pui de girafă și numără până la o sută! Vei vedea că mă voi ascunde atât de bine, încât nu mă vor descoperi nici chiar ochii tăi ageri!

   S-a dus apoi într-un loc unde se întâlneau scoarța cafenie cu frunzele verzui și florile galbene. Într-o clipă, culorile lui deveniră cafenii, verzi și galbene.

   Girafa număra:

   - 97, 98, 99, 100. Pornesc, de ești, de nu ești gata. Și-a ciulit urechile. Adulmeca cu nasul. Și-a deschis ochii mari, privind atent peste tot, dar la început n-a observat nimic.

   S-a uitat și mai atent în jur și iată că la nu mai mult de un gât de girafă depărtare, stătea cameleonul așa de bine ascuns, încât abia de se putea observa.

   Încăpățânata girafă a fost necăjită de abilitatea micului animal. Împinse de ciudă creanga cu botul, atât de zdravăn, încât Lwivi căzu dezumflat la pământ.

   Cu un râs strident și neplăcut, pe un ton mai ridicat decât ar fi fost nevoie, spuse nepotul lui Tviga:

   - Cameleonii nu se pot ascunde de mine, eu în schimb sunt cu totul altcineva. Cu pielea mea galbenă cu pete cafenii sunt complet nevăzut sub copacul-umbrelă. Luminile și umbrele îmi sunt un ascunziș splendid, pentru că petele sunt tocmai umbre, iar pielea mea deschisă la culoare este asemenea petelor de lumină. Nici chiar Cevi nu m-ar putea descoperi. Într-adevăr, sunt ascuns chiar și de ochii ageri ai leopardului.

   Aceste cuvinte pline de mândrie și lăudăroșenie au fost auzite de Simba, leul care stătea culcat în iarba înaltă la nu mai mult de douăzeci de metri depărtare.

   Cioara care a auzit și ea lauda girafei a zburat, ca să-i dea de știre lui Cevi.

   Tânăra girafă o porni spre un copac-umbrelă cu o coroană corespunzătoare, își scoase capul printre crengi și începu să ronțăie frunzișul fraged. Se simțea într-o deplină siguranță, îmbătat de propriile-i cuvinte. N-a observat târându-se spre el ceva galben-cafeniu.

   Simba vedea mișcările arcuite ale leopardului, în timp ce înainta repede și în tăcere, având ochii țintiți spre capul girafei ce se înălța deasupra coroanei copacului-umbrelă.

   Cevi se târî tot mai aproape, gândindu-se la plăcerea pe care o va simți stomacul său, gustând carnea fragedă a girafei.

   Nepotul lui Tviga amăgit de falsa siguranță ronțăia liniștit.

   Cevi se năpusti asupra lui. Se auzi doar un trosnet în dreptul copacului-umbrelă, apoi o adâncă tăcere cuprinse jungla.

   Cevi stătea întins la soare pe o stâncă, desfătându-se îndestulat. Acum își odihnea și gândurile.

   Cioara îi spuse întâmplarea cameleonului, iar acum leopardul medita:

   - A fost o prostie din partea lui Lwivi să spună că se poate ascunde din fața girafei. Dar tot așa de încrezută a fost și girafa, spunându-și că este la adăpost de ochii mei.

   Stomacul îndestulat îi sălta mulțumit. Lingându-și labele din față, își privea cu plăcere petele de pe blană. Întinzându-și muchii puternici observă cât de mult seamănă culoarea petelor lui cu culoarea stâncii.

   Cevi mârâi supărat când își aduse aminte de casele oamenilor și de aceia care îl vânau cu arcul și săgeata în junglă. Apoi îl cuprinse lenea și își zise:

   - Iată ce adăpost bun am aici! Eu am mirosul cel mai ascuțit în toată jungla și urechea mea îmi spune mai mult decât a oricărui animal din junglă. Iar petele mă ascund mai bine decât pe orice altă creatură.

   Mormăind mulțumit, se gândi mai departe:

   - Într-adevăr, eu sunt un pericol mult mai mare pentru cei cu două picioare decât ei pentru mine.

   Se întoarse într-o rână, dar M’shale, vânătorul care stătea ascuns prin apropiere deja de o oră se folosi de această ocazie și slobozi o săgeată din arcul său, drept în inima leopardului.

   Niani privea la vânătorul care jupuia leopardul mort, în timp ce se mira gândindu-se la toate cele întâmplate în ziua aceea.

   Își aducea aminte cum cameleonul nu s-a putut ascunde de girafă, girafa de leopard și leopardul de vânător.

   - Într-adevăr, mulți ochi îi văd pe acei ce se simt în siguranță, la adăpost, mormăi în sinea lui, în timp ce se scărpina cu zor din cauza tulburării. Privi la M’shale care, luând pielea leopardului pe umăr, o porni către sat.

   M’shale a ascultat și el istorioara stând lângă foc și, când se ridică să plece, Daudi spuse:

   Chiar cuvintele lui Isus spun așa: „Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut” (Matei 10.26).

   - O, spuse M’shale, cum poate oare Dumnezeu să descopere lucrurile ascunse? Dacă vreau, pot să-mi ascund așa de bine gândurile, pentru că fața mi-e neclintită și nu este nici urmă de mânie sau frică pe ea. N-aș putea deci să mă ascund de Dumnezeu?

   Yohanna ridică îndoielnic din sprâncene. Ascultătorii n-au spus niciun cuvânt. Nu era nevoie de cuvinte.