Copacii

 

   În aceste zile puteți observa una dintre numeroasele minuni din natură. Ceea ce nouă ni se pare mort revine brusc la viață. Primăvara a început în martie, dar a fost timidă și ezitantă la început. Dar acum, când ne apropiem de luna mai, nu mai poate fi oprită. Câtă forță dezvoltă fiecare copac pentru a-și scoate frunzele din lemnul tare! Și nu contează dacă respectivul copac are o sută de ani sau dacă își datorează viața unei semințe căzute pe pământ abia anul trecut.

   Cine dă ordin copacilor, care nu pot gândi, să înfrunzească? Și cine se asigură că acest ordin este respectat? Ați văzut vreodată un mesteacăn care a produs frunze de stejar sau care a făcut frunze doar în octombrie? Există un Conducător puternic care veghează asupra tuturor. Știți cine este, desigur. El face acest lucru pentru a ne aduce bucurie și pentru a ne arăta că nu ne uită. Uneori, când ne gândim atât de mult la noi înșine, nu mai vedem ceea ce se petrece în fața ochilor noștri. Dar nu uitați, Dumnezeu cunoaște fiecare frunză și Se bucură când natura devine atât de frumoasă.

Relatarea de Paște (8)

 „În seara aceleiași zile, ... a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă!” (Ioan 20.19)

   În timp ce toți erau confuzi, Isus a apărut deodată în mijlocul lor. Toți erau îngroziți. Cum se putea întâmpla așa ceva? De unde a apărut? Au crezut că este o fantomă. Dar Isus le-a spus: Pace vouă! De ce sunteți atât de înspăimântați? Eu sunt. Veniți aici, uitați-vă la mâinile Mele. Și-a întins mâinile spre ei. Acolo erau rănile de la cuiele de pe cruce. El era!

   Într-adevăr, nu era o fantomă, Isus era acolo în realitate. Încă erau confuzi și nu înțelegeau, dar au început să se bucure. Domnul lor Se întorsese. Totul urma să fie bine. Nu mai trebuiau să fie triști.

   Domnul le-a explicat de ce a trebuit să se întâmple toate acestea, de ce a trebuit să moară: pentru ca oamenii să se poată întoarce la Dumnezeu și să fie iertați de păcatele lor. Apoi le-a dat misiunea de a transmite acest mesaj tuturor oamenilor. Această misiune este valabilă și pentru noi. Să le transmitem oamenilor marele mesaj al planului de mântuire al lui Dumnezeu!

   El le-a spus, de asemenea, că în curând va merge în cer pentru a fi cu Tatăl Său. Dar ei tot nu vor fi singuri. El le-a promis:

   Eu sunt cu voi în fiecare zi.

   Chiar și astăzi, Domnul Isus este cu cei care cred în El. Nu Îl putem vedea, dar El ne vorbește prin Biblie și prin Duhul Sfânt.

   Și ce este mai bun urmează să vină: într-o zi Se va întoarce pe acest pământ ca Împărat. Atunci va domni peste toți oamenii. Deci planul lui Dumnezeu de a-L face Împărat pe Isus se va împlini până la urmă. Doar că altfel decât credeau oamenii la vremea respectivă.

   Planul lui Dumnezeu este cel mai bun.

Relatarea de Paște (7)

 

„Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea.” (Ioan 20.11)

   Mormântul era gol. Dintr-o dată, doi bărbați au venit la mormânt. Hainele lor erau strălucitoare. Femeile s-au înspăimântat, erau speriate. Dar bărbații le-au spus:

   Nu vă înspăimântați! Isus nu mai este aici, El a înviat.

   Aceasta însemna că a revenit la viață. Da, femeile și-au amintit ce spusese Isus: El va muri și va învia după trei zile. Emoționate, au alergat la ceilalți ucenici și le-au spus ce au aflat.

   Maria a rămas lângă mormânt. Era atât de tristă și confuză. Plângea. Trupul Domnului ei chiar dispăruse? S-a uitat din nou în mormânt. Apoi i-a văzut pe cei doi îngeri stând acolo. „De ce plângi?”, au întrebat îngerii.

   „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.” Ea s-a uitat peste umăr și a văzut un alt bărbat care stătea în spatele ei. Și el a întrebat-o: „De ce plângi? Pe cine cauți?” Maria a crezut că este grădinarul cimitirului și a spus: „Dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau?” Apoi l-a auzit pe bărbatul din spatele ei strigând: „Maria!” Și deodată și-a dat seama: este Isus! S-a întors și chiar era El! Cât de fericită a fost! Domnul Isus al ei nu mai era mort, era viu!

   Maria, du-te la prietenii Mei și spune-le că Mă duc la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, i-a spus Isus. Ea abia putea să creadă. Dar nu era un vis, nu, El chiar trăia. Ea a alergat repede la casa unde erau ucenicii. L-am văzut pe Domnul!, a strigat ea entuziasmată. Le-a povestit ce îi spusese Domnul Isus. Aceasta nu poate fi adevărat. Trebuie să fie o greșeală. Ucenicii nu au crezut-o pe Maria. Ei pur și simplu nu înțelegeau ce se întâmpla.

   Mai târziu, alți doi ucenici li s-au alăturat. Și ei erau foarte entuziasmați: Imaginați-vă, L-am văzut pe Domnul Isus! L-am întâlnit pe drum și ne-a explicat toate scripturile. Mai târziu, a frânt pâinea. Abia atunci L-am recunoscut. Chiar era El. El este viu! Aceasta era incredibil.

Relatarea de Paște (6)

 

„Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24.2-3)

   Dușmanii Domnului Isus și-au amintit că Isus a spus că va ieși din mormânt după trei zile. Așa că au trimis soldați la mormânt pentru a-l păzi. Aceștia erau puternic înarmați. Voiau să se asigure că nimeni nu poate deschide mormântul. Se terminase totul acum? Sau Isus Se va mai întoarce la viață și va ieși din mormânt?

   Soldații așteptau în fața mormântului de trei zile. Era atât de plictisitor, nu se întâmplase nimic. Cât timp vor mai trebui să stea acolo?
   În zorii zilei, pământul s-a zguduit deodată. În același timp, cineva a venit la mormânt. Era un înger. Strălucea ca un fulger și hainele lui erau albe ca zăpada. Soldații s-au speriat foarte tare. Nu l-au putut opri pe înger să vină la mormânt. Și ce a făcut el? A rostogolit piatra grea de pe mormânt.

   Undeva, mai departe, câteva femei se îndreptau spre mormânt. Aveau cu ele uleiuri bine mirositoare. Voiau să ungă cu ele trupul Domnului lor Isus. „Maria, cum am putea să intrăm în mormânt? Piatra din fața lui este mult prea grea, nu o putem rostogoli singure.” - „Nu știu, poate găsim pe cineva care ne poate ajuta.” Între timp ajunseseră la mormânt.

   Dar ce era acolo? Piatra fusese deja rostogolită la o parte!

   Curioase, femeile au intrat în peștera mortuară. Dar, ce groază, mormântul era gol! Nu mai erau decât pânzele în care fusese înfășurat trupul lui Isus. Trupul Domnului lor dispăruse!

   Cum se întâmplase așa ceva? Ce se întâmplase de fapt? Vei afla mâine.

Relatarea de Paște (5)

 „Când a luat Isus oțetul, a zis: S-a isprăvit! Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.” (Ioan 19.30)

   Tu, Împărat al iudeilor, dacă chiar ești Dumnezeu, dă-te jos de pe cruce! - au strigat oamenii la Domnul Isus.

   Ce credeți, putea El să coboare de pe cruce? La urma urmei, a fost bătut în cuie. Da, ar fi putut să se elibereze, pentru că El poate face orice. Dar El nu a vrut să coboare de pe cruce, pentru că a vrut să realizeze planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru noi.

   În mijlocul zilei, brusc s-a întunecat complet, ca și cum Dumnezeu ar fi stins lumina. A rămas întuneric pentru mult timp - întuneric pentru că Isus a fost pedepsit de Dumnezeu. Aceasta a fost groaznic pentru Isus, dar a îndurat și la sfârșit a strigat tare:

   „S-a sfârșit!”

   Pedeapsa a trecut, Isus Și-a plecat capul și a murit. Dar aceasta era rău, ai putea crede. De ce și cum ar trebui această lucrare să ne salveze?

    Trebuie să înțelegi și să recunoști că ești păcătos. Cere-i iertare lui Dumnezeu pentru răul pe care l-ai făcut. Atunci El te va ierta și nu va mai trebui să te pedepsească pentru rău. El L-a pedepsit deja pe Isus pentru păcatul tău. Prin urmare, poți avea o relație cu Dumnezeu și într-o zi să fii veșnic în cer. Acesta a fost planul Său de mântuire.

   Și cum rămâne cu promisiunea Lui că Isus va deveni Împărat? S-a terminat totul acum, pentru că Isus a murit pe cruce?

   Da, așa se părea. Familia și prietenii Lui, ucenicii Lui, erau foarte triști. Ei nu înțelegeau toate acestea. Nici măcar nu s-au gândit la faptul că Isus promisese că va reveni la viață.

   Seara, doi prieteni ai Domnului Isus au venit și i-au luat trupul de pe cruce. L-au înfășurat în fâșii de pânză și L-au pus într-o stâncă. În stâncă fusese săpată o gaură mare, de mărimea unei camere. Așa erau pe vremuri mormintele, unde erau puși morții.

   Ei au așezat trupul lui Isus în peșteră, apoi au rostogolit o piatră mare, foarte grea, în fața intrării.

Relatarea de Paște (4)

 „Dar n-au găsit nici una, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși.” (Matei 26.60)

   Ieri l-am auzit pe bărbatul roman Pilat întrebând: „Ce rău a făcut?” Oamenii care L-au adus pe Isus la Pilat nu au găsit nimic rău care să-l fi făcut Isus, dar totuși au strigat tare:

   „Răstignește-L! Răstignește-L!”

   Aceasta era o pedeapsă cu moartea teribilă la romani. Lui Pilat îi era frică de oamenii care strigau astfel. De aceea a fost de acord ca Isus să moară.

   L-a dat pe Isus soldaților ca să-L ducă la locul unde urma să fie răstignit. Locul era în afara Ierusalimului, pe un deal, care se numea Golgota. Soldații s-au purtat foarte urât cu Isus. L-au bătut, L-au îmbrăcat ca pe un împărat cu o mantie roșie și o coroană de spini și au râs de El. Ei nu credeau că El era Fiul lui Dumnezeu și că va deveni împărat. Nu, pur și simplu voiau să Îl omoare. Pe drumul spre dealul Golgotei, soldații L-au pus să care singur crucea grea. Când au ajuns, i-au bătut cuie în mâini și în picioare pe cruce.

   Va muri Isus cu adevărat?

   Dumnezeu promisese că El va deveni Împărat. Dar Domnul Isus chiar trebuia să moară. Dumnezeu a vrut să fie așa, pentru că făcea parte din planul Său de salvare pentru noi.

   Știi de ce fiecare om are nevoie de mântuire? Fiecare om este separat de Dumnezeu prin păcat, prin rău. Nimeni nu poate merge în cer din această cauză. Dar Dumnezeu vrea ca oamenii să fie cu El. De aceea a avut un plan: L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, care era complet fără păcat. Când Isus a atârnat pe cruce, Dumnezeu L-a pedepsit pentru păcatele pe care TU le-ai făcut.

Relatarea de Paște (3)

 „Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.” (Ioan 18.3)

   Seara, când era deja întuneric, Isus a mers cu prietenii Săi într-o grădină. Grădina se numea Ghetsimani. Aici a vrut Domnul Isus să Se roage, pentru că știa că în curând va trebui să moară. Dar El știa, de asemenea, că acest lucru făcea parte din planul lui Dumnezeu și dorea să fie ascultător față de Dumnezeu.

   Făcliile se apropiau tot mai mult și se auzeau vocile multor bărbați. Erau soldați puternic înarmați. Iar în frunte era Iuda. El a venit la Isus și L-a sărutat. Atunci soldații au știut cine era Isus.

   L-au prins și L-au luat cu ei. Oare putea planul lui Dumnezeu să se împlinească și atunci?

   Soldații L-au arestat pe Isus în grădină și L-au dus la căpeteniile cetății. Aceștia erau încântați pentru că, în sfârșit, voiau să-și realizeze planul. Pentru a face acest lucru, trebuiau să găsească ceva rău pe care îl făcuse Isus. Iar ca pedeapsă pentru acel rău, trebuia să moară.

   S-au străduit foarte mult să găsească ceva rău pe care îl făcuse sau spusese. Dar nu au găsit nimic.

   Îți poți imagina aceasta? Ar fi foarte ușor să găsim la tine sau la mine comportamente rele, nu-i așa? Adulții sunt adesea nedrepți sau nerăbdători, copiii se ceartă adesea sau nu respectă regulile și multe alte lucruri.

   Pentru că oamenii nu au găsit nimic rău, în cele din urmă au inventat minciuni despre Isus. Nimeni nu L-a ajutat pe Domnul Isus. Toți prietenii Lui s-au temut și au fugit. El Însuși nu s-a apărat.

   Înainte ca dușmanii Săi să aibă voie să-L omoare, au trebuit să îl întrebe pe șeful soldaților romani. Numele lui era Pilat. Când oamenii L-au adus pe Isus la Pilat, acesta i-a întrebat: „Ce rău a făcut?”

   Tu ce crezi? Au găsit ei un motiv pentru acuzație? Vei afla mâine.

Relatarea de Paște (2)

 „Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite paștile, a venit.” (Luca 22.7)

   Unde este Împăratul? L-ați văzut pe Împărat? - La cine te referi? Care împărat? - Da, Isus, Omul care a intrat în cetate călare pe un măgar. - „A, da, El este în templu. Dar El nu este un adevărat împărat.

   Ceea ce spuneau oamenii era adevărat. Ei și-au dorit un împărat care să lupte împotriva romanilor. Dar Isus nu voia aceasta. Isus voia să-i ajute, dar într-un mod diferit de cum credeau ei. Oamenii nu au înțeles și au fost dezamăgiți. Planul lui Dumnezeu era mult mai bun decât al lor. Citește cu atenție și vei cunoaște planul lui Dumnezeu în următoarele zile. Acest plan este valabil și pentru tine.

   Paștele a sosit în sfârșit. Isus a vrut să sărbătorească sărbătoarea cu ucenicii Săi. Atunci când adulții sărbătoresc, ei sunt de obicei fericiți împreună la o masă și vorbesc mult. La fel a fost și cu Domnul Isus și ucenicii Săi. Dar apoi Isus a spus ceva trist:

   Aceasta este ultima dată când vom sărbători Paștele împreună în acest fel. În curând, dușmanii Mă vor prinde și apoi va trebui să mor.

   Ucenicii nu înțelegeau acest lucru. Cum putea să moară și să devină Împărat în același timp? Apoi Isus a mai spus ceva groaznic: Unul dintre voi îi va ajuta pe vrăjmași să Mă găsească. Ucenicii au fost foarte speriați când au auzit aceste cuvinte. Cine ar fi atât de rău, încât să-L trădeze pe Domnul lor? La urma urmei, ei Îl iubeau. Dar unul dintre ei doar se prefăcea că crede în Isus. Numele acelui om era Iuda Iscarioteanul. Când Iuda și-a dat seama că Isus știa exact cât de rău era, a fugit repede.

   Apoi Isus a fost singur cu adevărații Săi prieteni. S-a uitat la ei și a luat pâinea care era încă pe masă. A rupt bucăți din ea și le-a dat ucenicilor. De asemenea, a împărțit un pahar cu vin, pentru ca toată lumea să poată bea din el. Isus le-a explicat că trebuie să împartă întotdeauna pâinea și vinul unii cu alții. Și astăzi, mulți creștini credincioși împart pâine și vin între ei duminica. Astfel își amintesc că Domnul Isus a murit pentru ei.

Relatarea de Paște (1)

 

„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.“ (Zaharia 9.9)

   Paștele se apropie. Poate că te gândești la iepurașul de Paște, la ouăle vopsite în diferite culori și aștepți cu nerăbdare dulciurile delicioase. Dar știi, de asemenea, la ce se gândesc creștinii în special de Paște? La moartea și învierea lui Isus Hristos. Despre aceasta este vorba în această relatare.

   Isus călătorea din nou cu mulți oameni. Ei voiau să meargă în marele oraș Ierusalim, ca să celebreze acolo o sărbătoare, Paștele. Copiii abia așteptau, pentru că sărbătoarea era întotdeauna ceva foarte special. Chiar înainte de a ajunge în oraș, Isus S-a oprit deodată, S-a întors spre doi prieteni și le-a spus: Mergeți în satul din față. Imediat ce veți intra, veți vedea o măgăriță cu un mânz. Aduceți măgarii la Mine.

   Ce crezi că a vrut Domnul Isus să facă cu măgarii? A vrut să călărească pe ei?

   Într-adevăr, când ucenicii au venit cu măgarii, El S-a așezat pe mânzul cel mic. Deodată, cineva a strigat cu bucurie: „Osana, Fiul lui David!” Și alții au început să strige: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Cineva și-a dezbrăcat haina și a pus-o pe drum, în fața lui Isus. Tot mai mulți oameni și-au dezbrăcat hainele și le-au așezat pe drum. Unii au adăugat, de asemenea, ramuri de copaci, astfel încât calea spre oraș a fost decorată ca un covor. În acest fel, oamenii au arătat că Îl onorează pe Isus ca pe un împărat. Ce ar fi trebuit să însemne aceasta?

   Oamenii auziseră despre El, despre cum făcuse bine, vindecase oameni și chiar înviase morți. Ei credeau că este omul potrivit pentru a deveni Împărat. Atunci i-ar fi putut elibera de dușmanii lor, romanii.

   „Osana!”, se auzea de pretutindeni. Aceasta este în limba aramaică și înseamnă: „Ajută-ne”. Da, Isus voia să îi ajute. Întregul oraș era în mișcare și toată lumea vorbea entuziasmată. Când cineva a întrebat: „Cine este Acesta?”, răspunsul a fost: „Este Isus, Prorocul din Nazaret”.

Să cunoaștem noi prieteni mici (7)

 
Ce se întâmplă în cuibul de vrăbii?
 
Completează spațiile cu următoarele cuvinte: ochii - zile - Isus - liniște - vrăbii - uită
 
Ce zi frumoasă de primăvară! Cristina și Sofia vor să verifice cuibul de vrăbii al bunicului Damian. Dar bunicul are o altă sugestie:
- Mai bine mergem astăzi la locul de joacă și lăsăm vrăbiile în pace!, sugerează el.
- Ce trist! Sofia pare dezamăgită.
- Vrăbiuțele au nevoie de ______ , pentru că acum stau pe ouă ca să le țină de cald, explică bunicul în șoaptă.
- De unde știi acest lucru?, întreabă Cristina.
- Nu văd aproape niciodată vrabia mamă, pentru că ea încălzește ouăle, răspunde bunicul.
- Și când se clocesc ouăle?, vrea să știe Sofia.
- Durează cam zece zile. Am văzut odată într-un film cu animale cum ies puii de vrăbiuță din ouă. Sunt mici și roz, pentru că nu au încă pene. ______ lor sunt încă închiși. Cristina și Sofia ascultă cu atenție.
- Și apoi?, întreabă Cristina.
- În curând veți vedea cum își hrănesc părinții vrăbii puii. Este inimaginabil cât de mult bagă în ciocurile lor mici! După zece sau douăsprezece _____ , puilor le cresc pene, iar după două săptămâni sunt gata să zboare! De altfel, vrăbiile se înmulțesc de până la trei ori într-o vară. Este posibil să fi ratat deja prima clocire.
- Când văd vrăbiile, mă gândesc adesea la ce a spus ______ despre ele, adaugă bunicul.
- Ce anume?, întreabă Sofia.
- El spune că Dumnezeu nu uită nici măcar o vrabie.
- Serios?, se întreabă Sofia.
- Da, El are grijă de fiecare vrabie în parte. Dar Isus a mai spus că noi, oamenii, suntem chiar mai valoroși pentru Dumnezeu decât vrăbiile...
- Deci Dumnezeu cu siguranță nu ne _________ , face asocierea Cristina.
Au ajuns acum la locul de joacă. Păsările ciripesc în copaci și, desigur, sunt și ______ aici.

Dumnezeu nu te uită!