Relatarea de Paște (5)

 „Când a luat Isus oțetul, a zis: S-a isprăvit! Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.” (Ioan 19.30)

   Tu, Împărat al iudeilor, dacă chiar ești Dumnezeu, dă-te jos de pe cruce! - au strigat oamenii la Domnul Isus.

   Ce credeți, putea El să coboare de pe cruce? La urma urmei, a fost bătut în cuie. Da, ar fi putut să se elibereze, pentru că El poate face orice. Dar El nu a vrut să coboare de pe cruce, pentru că a vrut să realizeze planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru noi.

   În mijlocul zilei, brusc s-a întunecat complet, ca și cum Dumnezeu ar fi stins lumina. A rămas întuneric pentru mult timp - întuneric pentru că Isus a fost pedepsit de Dumnezeu. Aceasta a fost groaznic pentru Isus, dar a îndurat și la sfârșit a strigat tare:

   „S-a sfârșit!”

   Pedeapsa a trecut, Isus Și-a plecat capul și a murit. Dar aceasta era rău, ai putea crede. De ce și cum ar trebui această lucrare să ne salveze?

    Trebuie să înțelegi și să recunoști că ești păcătos. Cere-i iertare lui Dumnezeu pentru răul pe care l-ai făcut. Atunci El te va ierta și nu va mai trebui să te pedepsească pentru rău. El L-a pedepsit deja pe Isus pentru păcatul tău. Prin urmare, poți avea o relație cu Dumnezeu și într-o zi să fii veșnic în cer. Acesta a fost planul Său de mântuire.

   Și cum rămâne cu promisiunea Lui că Isus va deveni Împărat? S-a terminat totul acum, pentru că Isus a murit pe cruce?

   Da, așa se părea. Familia și prietenii Lui, ucenicii Lui, erau foarte triști. Ei nu înțelegeau toate acestea. Nici măcar nu s-au gândit la faptul că Isus promisese că va reveni la viață.

   Seara, doi prieteni ai Domnului Isus au venit și i-au luat trupul de pe cruce. L-au înfășurat în fâșii de pânză și L-au pus într-o stâncă. În stâncă fusese săpată o gaură mare, de mărimea unei camere. Așa erau pe vremuri mormintele, unde erau puși morții.

   Ei au așezat trupul lui Isus în peșteră, apoi au rostogolit o piatră mare, foarte grea, în fața intrării.