Oricând

 

   Un mic băiat birmanez a primit permisiunea părinților săi de a merge la o școală misionară creștină pentru a învăța să citească și să scrie. După un timp, părinții au observat, spre marele lor regret, că fiul lor nu mai credea în zeii strămoșilor săi.

   Atunci, tatălui i-a venit o idee ingenioasă. Și-a dus copilul la unul dintre templele impresionante din orașul apropiat, unde, printre bijuterii prețioase din aur și pietre valoroase, se afla o statuie mare a zeului său.

   „Uite, băiete”, a spus el, „Dumnezeul nostru poate fi văzut, dar creștinii nu-L pot vedea pe Dumnezeul lor.”

   Băiatul a răspuns: „Da, tată, este adevărat. Noi Îl putem vedea pe dumnezeul tău. Dar El nu ne poate vedea pe noi. Și noi, creștinii? Noi nu-L putem vedea pe Dumnezeul nostru, dar El ne vede oricând. Nu-i așa că este mult, mult mai bine?”