„Asta-i tot...”

 

Într-o frumoasă seară de vară, un tată și fiica lui priveau o turmă de oi care se întorcea acasă. Inima tatălui era plină de durere și amărăciune, pentru că își pierduse de curând iubita soție.

Prin multă sârguință și eforturi uriașe, el a înaintat prin viață și a realizat multe. Din nefericire, însă, nu se gândise deloc la veșnicie, uitând că omului îi este rânduit să moară o singură dată și că, după aceea, urmează judecata. Abia prin moartea soției sale și-a adus aminte de caracterul trecător al oricărei fericiri pământești.

Anne îi putea ghici gândurile tatălui său, pentru că și inima ei era plină de durere din pricina pierderii iubitei sale mame. Totuși, spre deosebire de tatăl ei, ea avea o sursă puternică de mângâiere. Anne Îl cunoștea pe Dumnezeul oricărei mângâieri, care, prin Cuvântul Său, oferea un balsam pentru inima rănită – un balsam la îndemâna tuturor celor copleșiți de durere. Anne își dorea nespus ca tatăl ei să aibă parte de această mângâiere și de speranța vie ce poate fi găsită doar în Domnul Isus.

În timp ce urmăreau oile, cei doi au văzut un animal care refuza categoric să treacă prin poartă și să intre în țarc. Abia după eforturi îndelungate și răbdătoare ale păstorului, și acea oaie a intrat, în cele din urmă, în țarc.

Văzând aceasta, Anne s-a gândit imediat la versetul 9 din capitolul 10 al Evangheliei după Ioan:

„Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.”

Întorcându-se spre tatăl ei, a spus simplu:

„Tată, așa trebuie să faci și tu: să intri prin ușă.”

Prin acest exemplu simplu, Duhul lui Dumnezeu a putut lucra asupra inimii și conștiinței tatălui. Tatăl s-a regăsit în oaia rătăcită. Cât efort depusese deja Dumnezeu pentru el! Și totuși, totul fusese în zadar. Abia în urma apelului stăruitor al lui Dumnezeu a ajuns să recunoască dragostea divină și eforturile Domnului Isus în lucrarea de pe Golgota. După o luptă interioară aprigă, a trecut de bunăvoie prin ușă — Domnul Isus — și, din acel moment, o pace profundă i-a umplut inima rănită.

Nu vrei să treci și tu prin această ușă?