Un băiat de ispravă

     Vasilică era copilul unor părinți săraci, dintr-un sat îndepărtat. Lângă căsuța joasă a părinților lui, locuia o bătrână, pe care o vedea des, dar cu care nu vorbise niciodată. Într-o noapte s-a năpustit peste sat un viscol năpraznic, cu ninsoare grea. Dimineața toți locuitorii din sat au văzut în jurul lor numai nămeți de zăpadă, oriîncotro s-ar fi uitat. Crivățul fusese așa de puternic, încât zăpada fusese grămădită în mormane mari și toate ușile și porțile locuitorilor erau troienite; de asemenea erau troienite și ușa și portița casei unde locuia bătrâna femeie, pe care Vasilică o cunoștea din vedere. Tatăl lui Vasilică făcuse o pârtie cu lopata și desfundase ușa casei lui, înainte de a pleca la muncă. Spre mirarea mamei lui, Vasilică a cerut o lopată, aproape tot așa de mare ca și el. Când mama lui l-a întrebat pentru ce o cere, a spus că vrea să rânească de la ușa și portița bătrânei, fiindcă ea nu avea pe nimeni care ar fi putut să o ajute în felul acesta. Însă bătrâna se apucase să facă ea însăși treaba aceasta și deschizând puțin ușa, l-a zărit pe Vasilică – băiețel de zece ani – cu lopata și mătura în mână, gata să-i facă toată treaba. Când a isprăvit lucrul din fața casei până la portiță, s-a rugat să-l lase să rânească zăpada și de jur-împrejurul casei, ca să-i fie mai ușor bătrânei, când avea nevoie de ceva din jurul casei. Acestea toate le-a făcut Vasilică nu pentru că dorea să câștige ceva, deșii părinții lui erau destul de săraci, ci fiindcă dorea să facă ce învățase din Scriptură despre un pahar cu apă rece dat unuia mai neputincios și mai nevoiaș decât el însuși.

     Sunt sigur că fapta lui Vasilică a umplut de bucurie inima Mântuitorului, care iubește cu o deosebită dragoste pe toți copilașii, băieți și fete, care doresc să facă ce spune El în Sfânta Scriptură și care prin purtarea lor iubitoare față de cei mai bătrâni, mai mici, mai săraci sau mai slabi, arată că sunt ucenicii Lui. Bătrânica a fost așa de încântată de isprava lui Vasilică, încât nu putea să-i mulțumească îndeajuns. Domnul Isus cheamă pe băieți, ca și pe fete, să-L urmeze și să-i slujească, fiind, prin aceasta, o binecuvântare și o bucurie pentru toți aceia cu care au de-a face.

     Dragi copii, sunteți voi o binecuvântare oriunde vă aflați și oriunde mergeți? Acasă, la școală, între tovarășii voștri de lucru, de joc, sunteți voi o binecuvântare și o lumină? Aduceți-vă aminte de aceste cuvinte din Cartea Sfântă: „Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui, dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană“ (Proverbe 20.11).