duminică

Vestea bună

     Un domn bătrân era adâncit într-o discuție cu un băiețel.
     - Mergi la școala duminicală? a întrebat domnul.
     - Da, desigur, a răspuns micuțul cu fața radiind de bucurie.
     - Ce înveți acolo?
     - Acolo ni se povestește despre cer.
     - Te gândești și peste săptămână la cer?
     - Da, deseori, a fost răspunsul.
     - Desigur, crezi că vei ajunge cândva acolo, nu?
     Micuțul șovăi o clipă.
     - Da, doresc, desigur, să ajung în cer după ce voi muri.
     - Dar cum vei ajunge în cer, prietenul meu?
     Băiețelul s-a gândit mult timp. În sfârșit a spus:
     - Cred că dacă sunt cuminte, dacă nu mint și dacă nu sunt niciodată neascultător și obraznic, atunci voi intra în cer.
     Bătrânul domn a făcut ochi mari, mirați.
     - Ești așa de cuminte? s-a minunat el. Și, într-adevăr, nu spui niciodată vreo minciună?
     - Ei bine, câteodată mint. Am mințit odată...
     - Dar atunci ești întotdeauna cuminte, nu?
     Băiețelul și-a plecat capul și a recunoscut:
     - Nu chiar întotdeauna.
     - Dar, cu siguranță, nu ești niciodată obraznic...?
     Micuțul s-a gândit o clipă și și-a adus aminte cât de mândru a fost de dimineață de noile lui cizme și cum a râs de galoșii vechi ai Mariei. Recunoscu rușinat:
     - Câtedoată sunt și obraznic.
     Atunci bătrânul domn i-a spus:
     - Dacă ești câteodată obraznic, uneori minți, alteori ești neastâmpărat, atunci nu poți intra în cer!
     Un timp nu a rostit nici unul niciun cuvânt. Dintr-o dată, ochii micuțului s-au umplut de lacrimi.
     - Nu, băiete, nu vei intra niciodată în cer, i-a explicat domnul acela bătrân, pe baza faptului că nu ai fost niciodată neascultător, pentru că spui întotdeauna adevărul și te comporți mereu frumos. Dar am o veste pentru tine, o veste foarte, foarte bună! Dumnezeul cel mare din cer a știut că tu nu poți fi întotdeauna așa cum ar trebui să fii. De aceea L-a trimis pe Fiul Său preaiubit pe pământ, pe Acela care a fost întotdeauna ascultător și a făcut ce-i plăcea lui Dumnezeu!
     - Domnul Isus, a spus micuțul.
     - Da, Domnul Isus, care a venit pe pământul nostru, care i-a ascultat întotdeauna pe părinții Săi, care nu a fost niciodată neascultător, nu a mințit, nu a fost mândru. Deoarece El a fost așa de bun și S-a lăsat pedepsit în locul tău, poți intra în cer. În toată viața Sa, El a lucrat corect, iar la cruce a strigat: „S-a isprăvit!“ Tu însuți nu-ți poți câștiga cerul; acest lucru l-a făcut Domnul Isus pentru tine. Dacă nu ne-ar fi câștigat El cerul, ușa spre slava veșnică ar fi rămas veșnic închisă pentru noi, căci nici unul dintre noi oamenii nu este vrednic să intre acolo. Dar Domnul Isus Însuși a devenit Ușa. El a spus: „Bateți și vi se va deschide!“ Nimeni nu este respins, căci El a spus: „Cine vine la Mine, nu-l voi izgoni.“
     S-a făcut din nou o pauză. Apoi bătrânul domn a continuat:
     - Dragul meu mic prieten, nu trebuie să faci nimic, numai să-L accepți pe Domnul Isus, care este Ușa. Nu vrei să-i recunoști Lui păcatele? Atunci El îți va ierta toată vina, iar tu Îi vei mulțumi pentru marea Sa dragoste.
     Băiețelul îl privea cu ochi mari pe domnul bătrân. Apoi și-a împreunat mâinile și a spus cu voce tare:
     - Da, Îi mulțumesc Domnului Isus, pentru că El a făcut totul pentru mine, ca să pot intra în cer! Ce mult m-a iubit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu