Lumina lumii

   Fetiţa, despre care vreau să vă povestesc acum, se numea Santi. Ea locuia în depărtata China. Pentru vârsta ei, Santi era mai mică de statură şi mai mult decât atât era şi oarbă. Era însă fericită că fratele ei mai mare o iubea din toată inima. Seara, după ce termina treburile casei, se aşeza lângă micuţa Santi pentru a povesti cu ea. El îi spunea surioarei sale tot ce a făcut în timpul zilei şi apoi răspundea cu răbdare la toate întrebările ei. Deseori spunea: „Micuţa mea surioară, nu fi tristă, eu sunt ochiul tău.“ Dar Santi răspundea: „O, Fong, eu aş dori mult să văd ceea ce tu nu ai văzut, ca să pot să-ţi povestesc şi eu ţie.“ După câteva clipe de tăcere, Fong îi spuse că aceasta este imposibil. Când Fong a împlinit zece ani, a trebuit să meargă în timpul verii la un unchi de-al lui pentru a-l ajuta la recoltat. Acest timp a devenit foarte lung pentru Santi. Mama era prea ocupată cu treburile casei, pentru a putea să fie mereu cu ea, iar tatăl era plecat de dimineaţa până seara. În această situaţie, Santi şedea tristă pe scăunelul ei şi se gândea: „Dacă aş putea trăi ceva deosebit, ca să-i pot povesti lui Fong la întoarcerea lui.“

   Într-o zi, când ca de obicei şedea în faţa casei, a auzit o voce străină. Mama o strigă şi-i spuse: „Santi, primeşti musafiri.“ Santi era ruşinoasă şi fricoasă în preajma oamenilor străini. Dar vocea pe care a auzit-o răsuna aşa de blând şi de primitor, încât Santi s-a încrezut în ea.

   „Eu sunt o misionară“, spuse femeia străină. Apoi începu să-i povestească micuţei de iubirea lui Dumnezeu, de Domnul Isus şi lucrarea Sa de mântuire de pe Golgota. Toate acestea erau noi pentru Santi şi din acest motiv asculta cu atenţie. Când misionara a vrut să plece, Santi a rugat-o să vină pe la ea cât mai curând. Astfel, misionara a început să o viziteze pe fetiţă aproape zilnic şi-i povestea despre viaţa Mântuitorului. Când Santi era singură, se gândea la cele povestite de misionară. Într-o zi şi-a deschis inima Domnului Isus mulţumindu-i că a murit şi pentru ea. Acum era foarte fericită. După ce a trecut vara, fratele ei s-a întors acasă. Chiar din prima zi, el s-a aşezat lângă Santi şi a început să-i povestească ce a văzut, ce a auzit şi prin câte a trecut. După aceea a întrebat-o pe Santi: „Micuţa mea surioară, tu ce ai făcut în timpul verii?“

   Fong se gândi că Santi îi va spune că a stat tot timpul în faţa casei aşteptându-l. Dar spre mirarea lui, ea îi răspunse: „O, Fong, eu am trăit o vară frumoasă. O femeie străină a venit aproape zilnic la mine şi mi-a vorbit despre Domnul Isus.“

   Santi îi povesti fratelui său tot ce auzise şi ce i-a mişcat inima. Apoi a spus că L-a primit ca Mântuitor al ei personal pe Domnul Isus.

   Fong asculta cu atenţie. El medita asupra celor spuse de surioara lui. De mult timp ştia că are nevoie de Mântuitorul. Privi cu duioşie pe surioara lui, şi după ce îi cuprinse faţa cu mâinile îi spuse: „Santi, micuţa mea Santi, acum tu ai văzut ceea ce eu nu am văzut încă. Dorinţa ta s-a împlinit. Tu L-ai văzut pe Mântuitorul lumii.“

   Da, Santi văzuse pe Mântuitorul lumii şi L-a primit în viaţa ei. De atunci, viaţa ei a avut un înţeles şi un sens. Nu a trecut mult timp şi Fong a fost condus prin surioara lui la Mântuitorul.

Isus a zis: Eu sunt Lumina lumii. (Ioan 8.12)