Într-o parcare...

   Un medic tânăr mergea cu maşina pe autostradă cu prietenul său de studii, care era credincios. Ei discutau despre cele mai recente evenimente cotidiene. La final, prietenul îndreptă discuţia spre tema cea mai importantă: viaţa după moarte.

   Deja de mai multe ori tânărul credincios discutase cu colegul său despre necesitatea mântuirii şi îl rugase să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitorul şi Domnul lui personal. Dar colegul nu avea niciodată timp pentru Dumnezeu, astfel că şi acum scutură din cap. Spuse supărat:

   - Mă mir că un bărbat cu inteligenţa ta mai crede în astfel de lucruri!

   După ce se gândi putin, creştinul replică:

   - Să presupunem că ai avea tuberculoză pulmonară. Cineva ţi-ar da un medicament, iar cu ajutorul acestui medicament te-ai face deplin sănătos. De asemenea ai folosi în continuare medicamentul în practica ta cu acelaşi rezultat bun. Ce ai spune despre un bolnav de plămâni care ar refuza medicamentul tău şi astfel ar trebui să moară?

   - Ei, ar trebui să fie un nebun, desigur...

   - Şi eu mă gândesc la fel. Acum patru ani am fost un păcătos pierdut, fără nădejdea mântuirii. Am meritat ca pedeapsă pentru păcatele mele moartea veşnică. Atunci am aflat de singurul mijloc de salvare – lucrarea de ispăşire a Domnul Isus. L-am primit şi am fost vindecat. De atunci am istorisit adeseori şi altora despre această lucrare, şi ei au acceptat-o şi au fost mântuiţi. Cei nefericiţi au devenit fericiţi, cei lipsiţi de speranţă, plini de curaj, cei îndoliaţi au primit mângâiere, păcătoşii au devenit fericiţi, căci au primit iertare şi viaţa veşnică.

   Un timp, cei doi colegi merseră tăcuţi mai departe. Apoi medicul răspunse:

   - De fapt sunt un mare nebun că nu mă las să fiu vindecat, pentru că ştiu că trebuie să fiu vindecat, de mult timp am observat acest lucru.

   La următoarea parcare, cei doi tineri opriră; creştinul îşi scoase Biblia din geantă şi citi cu glas tare: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Atunci tânărul medic a venit îndată. El s-a supus sentinţei lui Dumnezeu, s-a adăpostit la Domnul Isus, Mântuitorul lumii, şi a crezut în Evanghelie.