Vulturul

   Sfânta Scriptură ne prezintă gândurile lui Dumnezeu în diverse moduri printr-o vorbire bogată în imagini, prin pilde, întâmplări sau chiar lucruri din viața de zi cu zi. Astfel, de exemplu, vulturul ne este numit ca „regele păsărilor“. Această pasăre de pradă este depășită de alte păsări în mărime, dar de niciuna nu este depășită în istețime și putere, nici în postura sa maiestuoasă. Zborul ei frumos, înalt și rapid, agerimea ochilor și simțul foarte dezvoltat al mirosului, dar și durata lungă de viață întrec cu mult pe cele ale altor păsări. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu se folosește mult de caracteristicile vulturului.

   Un bărbat și-a propus să observe și să urmărească foarte exact mai multe decenii viața vulturului. Din coliba lui în Alpi vedea obiceiurile și caracteristicile interesante ale acestor păsări.

   Există unii vulturi care sunt înalți de peste un metru și cu aripile întinse au peste trei metri lățime și ajung până la vârsta de 120 de ani. La aproximativ mijlocul vieții, vulturul arată bătrân, ca și când nu ar mai trăi mult timp; atunci ciocul lui devine cartilaginos, îndoit în formă de cârlig și penele se zbârlesc. Într-o zi, pasărea zboară cu putere de mai multe ori spre pereții de stâncă, astfel încât își pierde penele vechi și ciocul se rupe. Începutul unui nou cioc este deja format și de asemenea noi pene încep să crească. Pasărea se înnoiește. Așa ne arată marele Dumnezeu în Psalmul 103, versetul 5 și în Isaia 40, versetul 31, că prin Domnul Isus, chiar dacă devenim bătrâni, primim mereu putere nouă și curaj nou. Îndurarea Sa este în fiecare dimineață nouă; de asemenea, când omul nostru exterior se strică, omul interior se înnoiește zi de zi.

   Vulturii arată o mare grijă pentru puii lor. După ce cei mici sunt hrăniți, ocrotiți și îngijiți în siguranța cuibului, după un timp trebuie să plece. Atunci părinții îi aruncă – ei știu exact momentul – pe pui din cuib, pentru ca să învețe să-și folosească aripile și să zboare. Înainte ca să se obosească, înainte ca să nu mai poată zbura și să poată să cadă, pasărea bătrână zboară într-un zbor în picaj sub pui, îl ia pe aripile ei și îl duce cu bine în cuib. În Deuteronom 32, versetul 11, este scris: „Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui...“ Ce bine, că Domnul Isus Își întinde brațele Sale la timpul potrivit și nu îl lasă să se prăbușească pe cel ce crede în El!