Trei muncitori sezonieri din Italia s-au
întâlnit pe drumul din Elveţia spre casă. Tocmai şi-au încheiat sezonul de
muncă.
- Acest
an a fost cel mai bun, explică primul. Am fost chelner la hotel Imperial şi am
câştigat o sumă frumoasă. Încă un astfel de an şi nu mai trebuie să muncesc ca
chelner.
Şi al doilea a putut relata despre un sezon
bun.
- Şi
cum a fost al tău? s-au adresat cei doi către al treilea.
- Eu am îngrijit la un hotel de un oaspete
bolnav, care nu a vrut să stea în spital. Când i-a sosit sfârşitul, s-a tânguit:
„Te rog, tinere, spune-mi un cuvânt de mângâiere, un cuvânt de speranţă!“ Am
început să transpir; de încurcătură n-am putut spune niciun cuvânt. Atunci
mi-am adus aminte că pe fundul valizei mele se mai afla Biblia mamei mele. I-am
citit bărbatului câteva versete din ea, pe care mama mea le subliniase. Am
ajuns şi la versetul: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa
veşnică.“ Atunci muribundul şi-a ridicat mâinile şi a repetat fiecare cuvânt.
Şi deodată a fost ca transformat. Teama sufletului său dispăruse deplin, iar
faţa lui strălucea de bucurie. Cu greu a mai putut spune: „Îţi mulţumesc – acum
am viaţă veşnică şi merg în cer la Isus.“ De când a avut loc această întâmplare
citesc zilnic în Biblie. Astfel L-am găsit şi eu pe Isus ca Mântuitorul meu şi am
devenit bucuros şi fericit. De aceea spun şi eu: Acest an a fost cel mai bun
pentru mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu