Tischendorf

   - Doamna educatoare, am vrea să ne mai spuneţi o poveste...

   - Bine..., am să vă spun una despre o comoară.

   - Este o poveste adevărată? Ce este aceea o comoară? întrebară copiii.

   - Da, răspunse educatoarea, este o poveste adevărată. Ştiţi voi vreo poveste în care se vorbeşte despre o comoară?

   - Da, Ali Baba şi cei 40 de hoţi: acolo se vorbeşte despre o peşteră plină cu aur.

   - Tintin şi comoara lui Rackham cel Roşu: comoara era din perle şi pietre preţioase, adăugă un alt copil.

   Copiii ascultară cu urechile ciulite povestea pe care educatoarea începu să le-o istorisească:

   - O comoară este totdeauna ceva preţios şi, în acelaşi timp, ceva ascuns. Istorioara pe care doresc să v-o povestesc, s-a întâmplat în anul 1844; să tot fie de atunci ... 160 de ani.

   Da... Un tânăr, savant german, numit Tischendorf, a făcut o călătorie lungă până la mănăstirea Sfânta Caterina din deşertul Sinai. În această fortăreaţă aşezată la poalele muntelui Sinai a descoperit ceva extraordinar: papirusuri foarte vechi, iar printre ele, chiar manuscrise biblice.

   - Ce este acela un papirus? întrebă un copil.

   - Pe vremuri nu exista hârtie, răspunse educatoarea, iar pentru a scrie, oamenii foloseau piei de animale (de oi sau de capre). Textele erau manuscrise, adică scrise de mână, cu ajutorul unor pene din trestie sau din stuf.

   Ce stupoare când Tischendorf a aflat cum călugării din mănăstiri, ignorând valoarea acestor documente, s-au gândit să le ardă pentru a se descotorosi de ele! Tischendorf, în schimb, a considerat toate acestea o adevărată comoară şi a început prin urmare să le studieze.

   - Cum adică o comoară şi cum adică să studieze comoara?

   - Astfel de lucruri sunt foarte rare. Ba mai mult, aceste manuscrise vechi i-au servit lui Tischendorf să traducă mai bine Biblia, singura carte prin care Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor. Astfel, fiecare dintre noi poate citi această carte în propria lui limbă.

   Această carte ne poate ajuta în fiecare zi şi în orice situaţie.

   „Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă (comoară)“ (Psalm 119.162).