Mijlocitorul

   Domnul Cândea, un om de afaceri iscusit, ședea trist la biroul său. Tocmai trebuise să-i spună despre concediere lui Ioan, șoferul său.

   Ioan lucrase pentru șeful său mulți ani cu fidelitate și seriozitate. El aparținea pur și simplu familiei. Dar din păcate, în ultimul timp, de mai multe ori s-a așezat la volan băut. Toate atenționările au fost în zadar. La final, domnul Cândea l-a amenințat cu concedierea, iar Ioan s-a lăudat că va fi mai bine. Dar deja în săptămâna următoare a venit iarăși băut la lucru. Atunci domnul Cândea a trebuit să-l concedieze pe Ioan. Iar Ioan știa că acum nu mai ajutau la nimic nici promisiunile frumoase, nici lacrimile.

   Astfel, Ioan a părăsit biroul domnului Cândea fără să replice niciun cuvânt, și acum stătea afară sprijinindu-se de zidul casei. Tristețea îi umplu inima. Ce șef bun și ce serviciu bun pierduse prin propria lui vină, și ce griji vor veni acum peste familia lui! Toate acestea îl apăsau greu.

   În acea clipă veni alergând Sandu, fiul cel mai mic al domnului Cândea, se opri mirat în fața lui Ioan, îi prinse mâna și se uită întrebător la el, când văzu fața lui tristă.

   - Da, Sandu, spuse Ioan încet, nu am fost demn de încredere, iar tatăl tău este supărat pe mine; acum nu mai pot să rămân la voi și trebuie să-mi caut altundeva un loc de muncă. După o pauză adăugă: Dacă l-ai ruga tu să mă ierte încă o dată – poate mi-ar mai da o șansă o dată, o singură dată...

   Imediat Sandu alergă pe trepți în sus la biroul tatălui său. În fața ușii se opri. Ce spusese Ioan: „Tatăl tău este supărat pe mine“ – oare putea să-l roage pe tatăl lui să-l ierte? Șovăind deschise ușa, dar când văzu privirea plină de dragoste a tatălui său, alergă la el, se așeză în poala lui, își puse brațele lui mici în jurul gâtului tatălui său și îl rugă:

   - Tată, Ioan mă trimite la tine. El stă afară și plânge, și m-a rugat să te întreb dacă vrei să-l ierți încă o dată.

   George Cândea tăcu la început. O luptă începu în inima lui. Dar apoi domnul Cândea îl strânse pe fiul lui cel mai mic la pieptul său și răspunse cu glas mișcat:

   - A spus Ioan acest lucru, băiatul meu? – Da, vreau să-l iert, pentru că tu ai mijlocit pentru el. Du-te, spune-i că poate să rămână, l-am iertat. Apoi adăugă: Dar să nu mai bea!

   Sandu alergă, pentru a spune vestea îmbucurătoare lui Ioan.

   George Cândea își împreună mâinile și se rugă: „O, Doamne, ce bine, că și noi avem un Mijlocitor la Tatăl – pe Isus Hristos, Cel drept! Și tot ce Îl rugăm în Numele Tău, ne va da! Ce har!“