Mâna ocrotitoare

   Mama a permis, ca Sorana să ia în mână un puişor. Ce moale este!

   - Simt cum îi bate inima! strigă Sorana. Oare îi este teamă? Dar eu îl ocrotesc!

   - Poate că el nu te cunoaşte încă aşa de bine, spune mama. Ţie, Sorana, nu ţi-e niciodată teamă?

   - Câteodată da, admite încet Sorana.

   - Şi tu eşti înconjurată de o mână bună, ocrotitoare, îi aminteşte mama, şi anume de mâna de Tată a Dumnezeului atotputernic. Tu nu Îl cunoşti încă aşa de bine, de aceea te mai temi.

   - O să mă gândesc la acest lucru, când îmi va fi iarăşi teamă, promite Sorana.